8 definiții pentru lapon (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și fi, adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de laponi. – Din fr. lapon.

lapon, ~ă [At: CR (1834) 336 1/7 / Pl: ~i, ~e / E: fr lapon] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei Si: (iuz) laponez (1). 3 smp Populație care locuiește în Laponia Si: (iuz) laponez (2). 4-5 a Care aparține (Laponiei sau) laponilor (1). 6-7 a Privitor (la Laponia sau) la laponi. 8-9 a Caracteristic (Laponiei sau) laponilor. 10 sf Limbă vorbită de laponi (1).

LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. – Din fr. lapon.

LAPÓN2, -Ă, laponi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte dintr-o populație care trăiește în regiunile nordice ale Europei, vorbește o limbă fino-ugrică și se ocupă cu pescuitul, vînatul, creșterea renilor.

LAPÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Laponia. ◊ (s. f.) limbă fino-urgică vorbită în Laponia. (< fr. lapon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lapón adj. m., s. m., pl. lapóni; adj. f., s. f. lapónă, pl. lapóne

lapón s. m., adj. m., pl. lapóni; f. sg. lapónă, g.-d. art. lapónei, pl. lapóne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAPÓN, -Ă (< fr., lat.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație indigenă din N. Pen. Scandinaviei și din V pen. Kola, trăind pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei și Federației Ruse. Cea mai mare parte a l. duc o viață stabilă, ocupându-se cu creșterea renilor, exploatarea lemnului, pescuitului și vânătoarea și fiind puternic influențați de popoarele țărilor din care fac parte. Vorbesc o limbă fino-ugrică. ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care se referă la laponi (1), caracteristic laponilor. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (sau grup de limbi) din familia uralică, ramura fino-ugrică vorbită de laponi. Are trăsături arhaice și o mare fărâmițare dialectală. Prezintă influențe ale limbilor țărilor din care fac parte vorbitorii.

Intrare: lapon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapon
  • laponul
  • laponu‑
plural
  • laponi
  • laponii
genitiv-dativ singular
  • lapon
  • laponului
plural
  • laponi
  • laponilor
vocativ singular
  • laponule
plural
  • laponilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lapon, -ă (persoană) laponă

  • 1. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: