LAMPAGIU, lampagii, s. m. (Înv.) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

lampagiu¹ sm [At: VALIAN, V. / Pl: ~ii / E: lampă + -agiu] 1 (Îvr) Lampist (1). 2 (Iuz) Lampar (3).

lampagiu² sm [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: ctm lampă + labagiu] (Arg) Onanist.

LAMPAGIU, lampagii, s. m. Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu.

LAMPAGIU, lampagii, s. m. (Astăzi rar) Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi. Felinarele cu gaz aerian... lampagiii le aprindeau cu prăjinile lor cu cîte o luminiță în vîrf. I. BOTEZ, ȘC. 29.

lampagiu m. lampist.

lampagíŭ m. (d. lampă saŭ turc. lampağy). Fanaragiŭ, lampist. Vînzător de lampe, lampist.

lampagiu (înv.) s. m., art. lampagiul; pl. lampagii, art. lampagiii (desp. -gi-ii)

lampagiu (înv.) s. m., art. lampagiul; pl. lampagii, art. lampagiii (-gi-ii)

lampagiu s. m., art. lampagiul; pl. lampagii, art. lampagiii

lampagiu

LAMPAGIU s. (înv.) fanaragiu.

lampagiu¹ s.m. 1 (înv.) <înv.> lampar, lampist. Lampagiul făcea sau vindea lămpi. 2 (ieșit din uz) <ieșit din uz> fanaragiu², lampist. Lampagiii se ocupau cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi.

lampagiu² s.m. (arg.) v. Onanist.

LAMPAGIU s. (înv.) fanaragiu.