opțiuni
  • info

15 definiții pentru fanaragiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.

fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: fân~ / Pl: ~ii / E: tc fenarği] 1 (Înv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.

fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.

FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.

FANARAGIU ~i m. înv. Persoană care aprindea și stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği

fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].

fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.

fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.

fânaragiu sm vz fanaragiu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (desp. -gi-ii)

fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (-gi-ii)

fanaragiu s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FANARAGIU s. v. lampagiu.

fanaragiu s. v. LAMPAGIU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fanaragiu2, fanaragii, s.m. (înv.) fanariot.

Intrare: fanaragiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanaragiu
  • fanaragiul
  • fanaragiu‑
plural
  • fanaragii
  • fanaragiii
genitiv-dativ singular
  • fanaragiu
  • fanaragiului
plural
  • fanaragii
  • fanaragiilor
vocativ singular
  • fanaragiule
plural
  • fanaragiilor
fânaragiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fanaragiu, fanaragiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lampagiu
    • format_quote Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. DLRLC
    • format_quote Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.