15 definiții pentru fanaragiu
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.
FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarğı.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
fanaragiu2 sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 328 / V: fân~ / Pl: ~ii / E: tc fenarği] 1 (Înv) Lampagiu. 2 (Reg) Om de nimic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fanaragiu1 a [At: ALECSANDRI, T. 138 / Pl: ~ii / E: Fanar + -agiu] (Îvr; dep) Fanariot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FANARAGIU, fanaragii, s. m. (Învechit) Persoană însărcinată cu aprinderea felinarelor de pe străzi; lampagiu. Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANARAGIU ~i m. înv. Persoană care aprindea și stingea felinarele pe străzi; lampagiu. /<turc. fenarği
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fanaragiu m. Mold. cel ce aprinde fanarele: fanaragii cari strigau regulat raita NEGR. [Turc. FANARDJI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fanaragiu m. fanariot (ironic): pe când Domnii greci cei fanaragii AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fanaragíŭ m. (turc. fenarği, fenerği). Mold. Cel care aprinde fanarele de pe strade.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fânaragiu sm vz fanaragiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fanaragiu (înv.) s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fanaragiu s. m., art. fanaragiul; pl. fanaragii, art. fanaragiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FANARAGIU s. v. lampagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fanaragiu s. v. LAMPAGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fanaragiu2, fanaragii, s.m. (înv.) fanariot.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fanaragiu, fanaragiisubstantiv masculin
- 1. Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lampagiu
- Fanaragiul, moș Gheorghe Baciu, așeză scara la fînarul din fața porții, se urcă încet, scoase pămătuful aprins din felinărașul lui și aprinse lampa de sus. SADOVEANU, O. IV 35. DLRLC
- Fanaragiul companiei de gaz a început să închidă becurile. Se face ziuă. CARAGIALE, O. II 178. DLRLC
-
etimologie:
- fenarğı DEX '98 DEX '09