14 definiții pentru juriu
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury.
juriu sn [At: ODOBESCU, S. II, 109 / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: fr jury] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitate a juraților care intră în componența curții cu juri. 2 Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea premiilor la examene, competiții sportive, concursuri muzicale etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnați sau aleși pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la concursuri, expoziții, competiții sportive etc. Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea juraților1 (1). Juriul a dat verdictul. – Pronunțat: -riu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURIU s.n. 1. Grup constituit de specialiști, însărcinat cu clasificarea și cu promovarea unor candidați sau a unor concurenți la un concurs, la o competiție sportivă etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanță de judecată. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
JURIU ~i n. Grup constituit din specialiști într-un domeniu, având misiunea de a aprecia și de a clasifica candidații sau concurenții la un concurs sau la o competiție. /<fr. jury
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juriu n. 1. reunire de 12 cetățeni chemați în fiecare sesiune a constitui Curtea cu jurați spre a se pronunța asupra culpabilității acuzaților după ascultarea interogatoriului și pledarea advocaților: juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă; 2. comisiune însărcinată cu un examen particular.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
júriŭ n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reunĭne de jurațĭ, ceĭa ce nu e alta de cît part. f. d. jurer, a jura). Copru juraților. Comisiune de profesorĭ examinatorĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juriu s. n. [-riu pron. -riu], art. juriul; pl. jurii, art. juriile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
juriu, -rii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: jurĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
juriu, juriisubstantiv neutru
- 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. DLRLC
-
- 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Juriul a dat verdictul. DLRLC
-
- comentariu Plural și: juriuri. MDA2
etimologie:
- jury DEX '09 MDA2 DEX '98 DN