14 definiții pentru juriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. – Din fr. jury.

juriu sn [At: ODOBESCU, S. II, 109 / Pl: ~ii, (înv) ~ri / E: fr jury] 1 (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitate a juraților care intră în componența curții cu juri. 2 Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea premiilor la examene, competiții sportive, concursuri muzicale etc.

JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. 2. (În organizarea judecătorească a unor state) Totalitatea juraților1 care intră în componența curților cu juri. – Din fr. jury.

JURIU, jurii, s. n. 1. Comisie de specialiști desemnați sau aleși pentru clasificarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la concursuri, expoziții, competiții sportive etc. Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. 2. Totalitatea juraților1 (1). Juriul a dat verdictul. – Pronunțat: -riu.

JURIU s.n. 1. Grup constituit de specialiști, însărcinat cu clasificarea și cu promovarea unor candidați sau a unor concurenți la un concurs, la o competiție sportivă etc. 2. Totalitatea celor care compun o instanță de judecată. [Pron. -riu. / cf. fr., engl. jury].

JURIU s. n. 1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă. 2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată. (< fr. jury)

JURIU ~i n. Grup constituit din specialiști într-un domeniu, având misiunea de a aprecia și de a clasifica candidații sau concurenții la un concurs sau la o competiție. /<fr. jury

juriu n. 1. reunire de 12 cetățeni chemați în fiecare sesiune a constitui Curtea cu jurați spre a se pronunța asupra culpabilității acuzaților după ascultarea interogatoriului și pledarea advocaților: juriul este statornicit în toate materiile criminale și pentru delictele politice și de presă; 2. comisiune însărcinată cu un examen particular.

júriŭ n. (fr. jury, d. engl. jury, care e vfr. juree, reunĭne de jurațĭ, ceĭa ce nu e alta de cît part. f. d. jurer, a jura). Copru juraților. Comisiune de profesorĭ examinatorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (desp. -ri-i-)

juriu [riu pron. rĭu] s. n., art. juriul; pl. jurii, art. juriile (-ri-i-)

juriu s. n. [-riu pron. -riu], art. juriul; pl. jurii, art. juriile (sil. -ri-i-)

Intrare: juriu
  • pronunție: jurĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juriu
  • juriul
  • juriu‑
plural
  • jurii
  • juriile
genitiv-dativ singular
  • juriu
  • juriului
plural
  • jurii
  • juriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

juriu, juriisubstantiv neutru

  • 1. Comisie de specialiști desemnată pentru clasificarea și promovarea candidaților sau a concurenților și pentru decernarea unor premii la examene, competiții sportive etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pentru a nu greși în aprecieri, juriul a organizat o audiție colectivă, la care au fost invitați muncitori fruntași în producție, dirijori de coruri, critici și reprezentanți ai ansamblurilor artistice din capitală. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/1. DLRLC
  • 2. (În unele state) Totalitatea juraților care intră în componența Curților cu juri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Juriul a dat verdictul. DLRLC
  • comentariu Plural și: juriuri. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.