12 definiții pentru junior (tânăr) (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) junior.Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

junior, ~oa [At: SCÎNTEIA, 1951, nr. 1601 / A și: ju~ / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr, lat junior] 1-2 smf, a (Spt) (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 3 sm (Pe lângă un nume de persoană, îoc senior) Fiu al cuiva considerat în raport cu tatăl.

JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) junior.Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

JUNIOR, -OARĂ, juniori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu senior) 1. (Sport) Tînăr. În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori. 2. (Atributiv pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (în opoziție cu tatăl). Popescu-junior. – Pronunțat: -ni-or. – Accentuat și: (2) junior.

JUNIOR, -OA s.m. și f. 1. Sportiv tînăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].

JUNIOR, -OA I. s. m. f. sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)

JUNIOR ~oară (~ori, ~oare) m. și f. 1) Sportiv tânăr între 13 și 19 ani, făcând parte dintr-o categorie intermediară. 2) (folosit în postpoziție pe lângă un nume de persoană) Fiul considerat în raport cu tatăl său. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

junior2 (sportiv) (desp. -ni-or) adj. m., s. m., pl. juniori; adj. f., s. f. junioa, pl. junioare

junior1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. juniori; adj. f., s. f. junioară, pl. junioare

junior (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. juniori; f. sg. junioa (sil. -ni-oa-), g.-d. art. junioarei, pl. junioare

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

junior, juniori s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.

Intrare: junior (tânăr) (s.m.)
  • silabație: ju-ni-or info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junior
  • juniorul
  • junioru‑
plural
  • juniori
  • juniorii
genitiv-dativ singular
  • junior
  • juniorului
plural
  • juniori
  • juniorilor
vocativ singular
  • juniorule
plural
  • juniorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

junior, juniorisubstantiv masculin
junioa, junioaresubstantiv feminin
junior, junioaadjectiv

  • 1. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tânăr
    • format_quote În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.