15 definiții pentru joimăriță (abstract)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JOIMĂRIȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.
JOIMĂRIȚĂ, joimărițe, s. f. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. ♦ Fig. (Pop.) Femeie foarte urâtă. – Joi + mare + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
joimăriță1 sf [At: MARIAN, S. R., II, 267 / V: șo~ / Pl: ~țe / E: joi1 + mare + -iță] (Pop) 1 (Mtp) Ființă imaginară cu aspect de femeie respingătoare, despre care se crede că pedepsește, în noaptea care precede Joia Mare, pe fetele și femeile leneșe la tors și la dărăcit Si: joimărică (1). 2 (Pan; fig) Femeie foarte urâtă. 3 (Fig) Sperietoare pentru copii. 4 Obicei popular practicat în Joia Mare, când flăcăii umblă prin sat pe la casele fetelor de măritat și unde găsesc cânepa sau inul netoarse, le iau și le pun pe foc. 5 Comemorare a joii în care a fost prins Mântuitorul Iisus Hristos de către evrei. 6 (Orn) Bufniță (Bubo bubo).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOIMĂRIȚĂ, joimărițe, s. f. (Mitologie populară) Ființă imaginară cu înfățișare de femeie urîtă și respingătoare, care pedepsește pe fetele leneșe la tors. ♦ Fig. Femeie pocită, urîtă. Mărită-mă, măiculiță, C-am ajuns o joimăriță. TEODORESCU, P. P. 337.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JOIMĂRIȚĂ ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea și urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepsește fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joimăriță f. 1. sărbătoare de Joi-mari; 2. iazmă ce poporul crede că umblă în ajunul zilei de Joi-mari ca să pedepsească pe fetele leneșe la tors; 3. bufniță de noapte (din cauza aspectului ei fioros); 4. fig. fată bătrână.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
joĭmăríță f., pl. e (var. din șoĭmăriță contaminat cu Joĭa mare. Cp. și cu vgerm. mara, demon, care e în fr. cauchemar, vis groaznic). Munt. Mold. O femeĭe îngrozitoare care, după credința poporuluĭ, pedepsește fetele leneșe („care nu termină lucru de mînă pînă în Joĭa mare”). – Și șoĭmáne și șoĭmăríțe (Gor. 88), niște zîne care te lovesc de emiplexie și alte boale. – Și joĭmărică (und?). V. brezaĭa și baba-turca.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoĭmáne și șoĭmăríțe f. pl., V. joĭmărița.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
joimăriță (desp. joi-) s. f., g.-d. art. joimăriței; pl. joimărițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
joimăriță (joi-) s. f., g.-d. art. joimăriței; pl. joimărițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
joimăriță s. f., g.-d. art. joimăriței; pl. joimărițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JOIMĂRIȚĂ s. v. bufniță, buhă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joimăriță s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
joimăriță1 s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
joimărică s.f. (pop.) V. joimăriță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
șoimăriță s. f. v. joimăriță.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: joi-mă-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
joimăriță, joimărițesubstantiv feminin
- 1. Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: joimărică
- 1.1. Femeie foarte urâtă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Mărită-mă, măiculiță, C-am ajuns o joimăriță. TEODORESCU, P. P. 337. DLRLC
-
-
- 2. Sperietoare pentru copii. MDA2
- 3. Obicei popular practicat în Joia Mare, când flăcăii umblă prin sat pe la casele fetelor de măritat și unde găsesc cânepa sau inul netoarse, le iau și le pun pe foc. MDA2
- 4. Comemorare a joii în care a fost prins Mântuitorul Isus Cristos de către evrei. MDA2
etimologie:
- Joi + mare + sufix -iță. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX