joimăriță¹ sf [At: MARIAN, S. R., II, 267 / V: șo~ / Pl: ~țe / E: joi¹ + mare + -iță] (Pop) 1 (Mtp) Ființă imaginară cu aspect de femeie respingătoare, despre care se crede că pedepsește, în noaptea care precede Joia Mare, pe fetele și femeile leneșe la tors și la dărăcit Si: joimărică (1). 2 (Pan; fig) Femeie foarte urâtă. 3 (Fig) Sperietoare pentru copii. 4 Obicei popular practicat în Joia Mare, când flăcăii umblă prin sat pe la casele fetelor de măritat și unde găsesc cânepa sau inul netoarse, le iau și le pun pe foc. 5 Comemorare a joii în care a fost prins Mântuitorul Iisus Hristos de către evrei. 6 (Orn) Bufniță (Bubo bubo).