jocheu sm [At: NEGRUZZI, S. I, 298 / V: ~chei (S și: jockey), (iuz) ~cheiu / Pl: ~ei / E: eg jockey] 1 (Mol; iuz) Slugă. 2 (Spt) Călăreț specializat în alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. 3 (Îs) Jockey-club Societate care se ocupă cu îmbunătățirea raselor de cai. 4 (Îas) Club în care se reunesc membrii acestei societăți.

JOCHEU, jochei, s. m. Sportiv care călărește sau conduce caii în timpul alergărilor și la antrenament. O figură lunguiață, streină, cu tîmplele indecent goale și cu părul scurt lipit pe scăfîrlie ca o caschetă de jocheu fără cozoroc. C. PETRESCU, C. V. 46. Iapa sură, pe care o încăleca un jocheu a nu știu cărui domn, era mai mare decît armăsarul. NEGRUZZI, S. I 42.

JOCHEU s.m. Călăreț profesionist care călărește caii la curse și la antrenamente. [Pron. jo-cheu, var. jochei s.m. / < pl. jochei, fr., engl. jockey].

JOCHEU s. m. călăreț profesionist care călărește caii la curse și la antrenamente. (< fr., engl. jockey)

JOCHEU ~i m. Călăreț profesionist, specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole. /<fr., engl. jockey^[1]

* jochéŭ m. (fr. jockey, d. engl. jockey, dim. d. Jack, Iacob). Acela care, pentru banĭ, călărește caiĭ altuĭa la alergărĭ.

jochei sm vz jocheu

jocheiu sm vz jocheu

JOCHEI s.m. v. jocheu.

jockey m. 1. fecior ce mână o trăsură; 2. fecior care încalecă caii la curse: jockey-club, destinat a dirija diferitele societăți de curse.

jocheu s. m., art. jocheul; pl. jochei, art. jocheii

jocheu s. m., art. jocheul; pl. jochei, art. jocheii

jocheu s. m., art. jocheul; pl. jochei, art. jocheii^[1]

jocheu

jocheu.

JOCHEU s. v. fecior, lacheu, valet.^[1]

jocheu s. v. FECIOR. LACHEU. VALET.

jocheu (jochei), s. m. – Călăreț specializat în conducerea cailor la jocurile de curse. Engl. jockey, prin intermediul fr.