10 definiții pentru joacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

joa sfs [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / E: juca] 1 Joc (1). 2 Glumă. 3-4 Jucărie (2-3). 5 Distracție copilărească. 6 (Îlav) În ~ În glumă. 7 (Îs) ~ de copil Lucru foarte simplu. 8 (Reg; îe) ~ca aduce tărbaca Adeseori petrecerile se termină cu bătăi.

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). A joacă sunau clopoțeii, Chemînd din adîncuri copiii. BANUȘ, B. 47. Se opri să privească joaca zgomotoasă a copiilor, în jurul unui bazin circular de unde trimiteau corăbioare cu pînză și bărci cu motor sacadat. C. PETRESCU, A. 328. Cu ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatec se răsfață. EMINESCU, L. P. 157.

JOÁCĂ f. Distracție (a copiilor) lipsită de griji; joc. /v. a (se) juca

joacă f. joc: la treabă și la joacă POP. [Țras din juca].

joácă (oa dift.) f., fără pl. (d. joc). Fam. Joc. zburdălnicie: joaca sparge cojoaca (Prov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JOÁCĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă. (N-a fost de cât o ~ de copii.) 2. v. amuzament.

JOA s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.) 2. amuzament, distracție, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu e o ~.)

Intrare: joacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joa
  • joaca
plural
  • joace
  • joacele
genitiv-dativ singular
  • joace
  • joacei
plural
  • joace
  • joacelor
vocativ singular
plural

joacă

etimologie: