8 definiții pentru jidancă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIDÁNCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

jidancă [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~dănci l E: jidan + -că] 1 sf (Pop; prt) Evreică. 2-3 sfa Jidăncuța (3-4). 4 sf (Iht; reg) Știucă (Exos lucius).

JIDÁNCĂ, jidance, s. f. (Pop. și peior.) Evreică. – Jidan + suf. -că.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci

jidáncă s. f., g.-d. art. jidáncei; pl. jidánce


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jidáncă, jidance, s.f. – Evreică. – Din jid + suf. -ancă (DER); din jidan + suf. - (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jidancă, jidance s. f. 1. (pop., peior.) evreică. 2. afaceristă lipsită de scrupule.

Intrare: jidancă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jidancă
  • jidanca
plural
  • jidănci
  • jidăncile
genitiv-dativ singular
  • jidănci
  • jidăncii
plural
  • jidănci
  • jidăncilor
vocativ singular
  • jidancă
  • jidanco
plural
  • jidăncilor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jidancă
  • jidanca
plural
  • jidance
  • jidancele
genitiv-dativ singular
  • jidance
  • jidancei
plural
  • jidance
  • jidancelor
vocativ singular
  • jidancă
  • jidanco
plural
  • jidancelor

jidancă

etimologie:

  • Jidan + sufix -că
    surse: DEX '09 DEX '98