9 definiții pentru izmenit (adj.)
Explicative DEX
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
izmenit, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 41/1 / Pl: ~iți, ~e / E: izmeni] (Înv) 1 Căruia i s-a dat o altă înfățișare. 2 Transformat. 3 Schimbat din bine în rău. 4 Care a devenit din om cinstit, mișel. 5 Care s-a îmbolnăvit, devenind slab și neputincios. 6 Care și-a pierdut mințile. 7 Prefăcut. 8 Care încearcă să pară ceea ce nu este. 9 Înfumurat. 10 Sclifosit. 11 Răsfățat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IZMENIT, -Ă, izmeniți, -te, adj. (Familiar) Afectat, fandosit, sclifosit. Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 25. ◊ (Substantivat) Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
izmenit (fam.) adj. m., s. m., pl. izmeniți; adj. f., s. f. izmenită, pl. izmenite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
izmenit adj. m., s. m., pl. izmeniți; f. sg. izmenită, pl. izmenite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
IZMENIT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifosit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
izmenit adj. v. BOIEROS. CAPRICIOS. FANDOSIT. MOFTUROS. NĂZUROS. PRETENȚIOS. SCLIFOSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
izmenit, izmenițisubstantiv masculin izmenită, izmenitesubstantiv feminin izmenit, izmenităadjectiv
- 1. (Om) afectat, fandosit, mofturos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să se cheltuiască femeile în mofturi izmenite... ca să izbutească să-ți placă ție. CAMIL PETRESCU, T. II 119. DLRLC
- Viitorul țării nu e în cuconașul Guliță, care-mi vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. DLRLC
- Ce gînd au izmenitele astea cu femeile necăjite pe care le-a apucat prînzul aici? PAS, Z. II 204. DLRLC
-
etimologie:
- izmeni DEX '98 DEX '09