17 definiții pentru ivoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. 2. (Anat.) Dentină. – Din fr. ivoire.

IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. 2. (Anat.) Dentină. – Din fr. ivoire.

ivoriu smi [At: (a. 1594) HURMUZACHI XI, 395 / V: (înv) avor / E: fr ivoire] 1 Fildeș. 2 (Atm) Dentină.

IVÓRIU s. n. 1. Fildeș. Vorbea și părea numai foarte preocupată să închidă și să deschidă umbrela, de dantelă în culoarea ivoriului. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd în juru-mi crește o larmă nentreruptă De glasuri de durere și strigăte de luptă, – Eu să rămîn deoparte, cu ochii cătră stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. O. 18. 2. Substanță amorfă, moartă, foarte solidă care se găsește împrejurul pulpei dentare.

IVÓRIU s.n. 1. Fildeș. 2. Substanță solidă care acoperă pulpa dentară; dentină. [Pron. -riu. / < fr. ivoire].

IVÓRIU s. n. 1. fildeș. 2. dentină. (< fr. ivoire)

IVÓRIU n. 1) Substanță osoasă densă, de culoare albă; fildeș. 2) Țesut osos alb care constituie masa principală a dintelui; dentină. [Sil. -riu] /<fr. ivoire

ivoriu n. 1. fildeș: ivoriu de Libia AL.; 2. fig. albeața pielii.

*ivóriŭ n. (fr. ivoire, d. lat. ebŭreus, îld. ebúrneus, de ivoriŭ, d. ébur, éboris, ivoriŭ; it. avório și avólio). Fildeș.

alb-ivoríu, -íe adj. Alb bătând în culoarea fildeșului ◊ „Pe fațadele înconjurate de schele se aștern cărămizi ceramice alb-ivorii. Sc. 14 V 61 p. 3 (din alb + ivoriu; cf. germ. elfenbein (weiss); Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 398; FC I 168)

Coasta Ivoriului f. colonie franceză în Golful Guineii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ivóriu (fildeș) [riu pron. rĭu] s. n. art. ivóriul

ivóriu s. n. [-riu pron. -riu]


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IVORÍU adj. (rar) fildeșiu. (De culoare ~.)

IVÓRIU s. 1. v. fildeș. 2. v. dentină.

IVORIU adj. (rar) fildeșiu. (De culoare ~.)

IVORIU s. 1. fildeș. (Colții unui elefant sînt formați din ~.) 2. (ANAT.) dentină. (~ dintelui.)

Intrare: ivoriu
  • pronunție: ivorĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ivoriu
  • ivoriul
  • ivoriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ivoriu
  • ivoriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ivoriu

  • 1. Substanță osoasă densă, de culoare albă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fildeș (substanță) 2 exemple
    exemple
    • Vorbea și părea numai foarte preocupată să închidă și să deschidă umbrela, de dantelă în culoarea ivoriului. C. PETRESCU, Î. II 5.
      surse: DLRLC
    • Cînd în juru-mi crește o larmă nentreruptă De glasuri de durere și strigăte de luptă, – Eu să rămîn deoparte, cu ochii cătră stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. O. 18.
      surse: DLRLC
  • 2. anatomie Substanță amorfă, moartă, foarte solidă care se găsește împrejurul pulpei dentare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dentină

etimologie: