13 definiții pentru iuțeală iuțală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iuțea sf [At: PANN, E. I, 41/13 / V: a / Pl: ~eli / E: iuți + -eală] 1 Gust înțepător Si: iuțime (1). 2 Gust picant Si: iuțime (2). 3 (Fig) Mânie. 4 (Fig) Vigilență. 5 (Fig) Viteză. 6 (Fig) Grabă. 7 (Înv; îs) Cai de ~ Cai de curse. 8 (Olt) Arsuri la stomac. 9 (Îlav) Cu ~la fulgerului Extrem de repede.

IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înțepător, usturător, picant. 3. Mânie; violență. – Iuți + suf. -eală.

IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înțepător, pișcător, picant. 3. Mânie; violență. – Iuți + suf. -eală.

IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Viteză (mare), repeziciune. Dete drumul frînghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală. ISPIRESCU, L. 89. Dar numai iuțeală și gură de furnică ar trebui să aibi ca să poți apuca, alege și culege niște flecuștețe ca aceste. CREANGĂ, P. 263. Holera începuse a secera, mai întîi slab... pe urmă cu o iuțeală grozavă. NEGRUZZI, S. I 291. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului (sau a glonțului) = extrem de repede, fulgerător. [Vulturul] se rotea mîndru, liniștit, deodată se repezea cu iuțeala glonțului; nu înșfăca decît puici voinice și cocoși odoleni. CAMILAR, TEM. 131. Cu iuțeala fulgerului îi trecu prin minte toate durerile satului pe care el le simțise zeci și zeci de ani. BUJOR, S. 170. 2. Însușirea de a fi iute la mînie; violență. Despre iuțeală, mînie și posăcie. PANN, P. V. III 12. 3. (Rar) Gust iute, picant.

IUȚEÁLĂ ~éli f. 1) Viteză mare cu care se mișcă cineva sau ceva; grabă cu care se efectuează o acțiune. ◊ Cu ~eala fulgerului foarte repede. 2) Caracter iute. 3) Senzație gustativă înțepătoare, picantă. /a iuți + suf. ~ală

iuțeală f. 1. mare repeziciune; 2. fig. vehemență.

ĭuțeálă f., pl. elĭ. Calitatea de a fi ĭute, rapiditate: ĭuțeala unuĭ tren. Calitatea de a fi ardeĭat: ĭuțeala muștaruluĭ. – Vechĭ și ĭuțime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iuțeálă s. f., g.-d. art. iuțélii; pl. iuțéli

iuțeálă s. f., g.-d. art. iuțélii; pl. iuțéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IUȚEÁLĂ s. 1. v. viteză. 2. v. grabă. 3. v. sprinteneală.

IUȚEA s. 1. rapiditate, repeziciune, viteză, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. grabă, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 3. agerime, agilitate, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.)

Intrare: iuțeală
iuțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iuțea
  • iuțeala
plural
  • iuțeli
  • iuțelile
genitiv-dativ singular
  • iuțeli
  • iuțelii
plural
  • iuțeli
  • iuțelilor
vocativ singular
plural
iuțală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iuțeală iuțală

  • 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare).
    exemple
    • Dete drumul frînghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală. ISPIRESCU, L. 89.
      surse: DLRLC
    • Dar numai iuțeală și gură de furnică ar trebui să aibi ca să poți apuca, alege și culege niște flecuștețe ca aceste. CREANGĂ, P. 263.
      surse: DLRLC
    • Holera începuse a secera, mai întîi slab... pe urmă cu o iuțeală grozavă. NEGRUZZI, S. I 291.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu iuțeala fulgerului (sau a glonțului) = extrem de repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fulgerător 2 exemple
      exemple
      • [Vulturul] se rotea mîndru, liniștit, deodată se repezea cu iuțeala glonțului; nu înșfăca decît puici voinice și cocoși odoleni. CAMILAR, TEM. 131.
        surse: DLRLC
      • Cu iuțeala fulgerului îi trecu prin minte toate durerile satului pe care el le simțise zeci și zeci de ani. BUJOR, S. 170.
        surse: DLRLC
  • 2. Gust înțepător, usturător, picant.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Despre iuțeală, mînie și posăcie. PANN, P. V. III 12.

etimologie:

  • Iuți + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09