7 definiții pentru iscusire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
iscusire sf [At: PRAV. 1101 / Pl: ~ri / E: iscusi] 1-4 Iscusință (1-4).
ISCUSIRE s. f. (Învechit) Iscusință. Mulțămit de-a sale gusturi și de a sa iscusire... Se fericește-nvățatul în chilii întunecoase. CONACHI, P. 287.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
iscusire (înv.) s. f., g.-d. art. iscusirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iscusire (înv.) s. f., g.-d. art. iscusirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iscusire s. f., g.-d. art. iscusirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ISCUSIRE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iscusire s. v. ABILITATE. DESTOINICIE. DEXTERITATE. DIBĂCIE. INGENIOZITATE. ISCUSINȚĂ. ISTEȚIE. ISTEȚIME. ÎNDEMÎNARE. PRICEPERE. ȘTIINȚĂ. TALENT. UȘURINȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
iscusire, iscusirisubstantiv feminin
- 1. Abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, talent, ușurință, îndemânare, știință. DLRLC
- Mulțămit de-a sale gusturi și de a sa iscusire... Se fericește-nvățatul în chilii întunecoase. CONACHI, P. 287. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.