IREALITATE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité.

irealitate sf [At: GALACTION, O. 343 / P: ~re-a~ / Pl: ~tăți / E: fr irréalité] (Rar) 1 Ceea ce se opune realității Si: nerealitate. 2-4 Caracter a ceea ce este ireal (1-3).

IREALITATE, irealități, s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [Pr.: -re-a-] – Din fr. irréalité.

IREALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității. Pentru ce potirul vostru [al crinilor] revarsă iar în noi aroma sfielii... a irealității și a visului? GALACTION, O. I 343.

IREALITATE s.f. Caracterul a ceea ce este ireal; faptul opus realității. [Pron. -re-a-. / cf. fr. irréalité].

IREALITATE s. f. caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce este opus realității. (< fr. irréalité)

IREALITATE f. 1) Caracter ireal; nerealitate; închipuire. 2) Lucru ireal, imaginar. /<fr. irréalité

irealitate (desp. -re-a-) s. f., g.-d. art. irealității; pl. irealități

irealitate (-re-a-) s. f., g.-d. art. irealității; pl. irealități

irealitate s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. irealității; pl. irealități

IREALITATE s. v. fantezie, himeră, iluzie, închipuire, utopie.

irealitate s. v. FANTEZIE. HIMERĂ. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. UTOPIE.

Irealitate ≠ realitate