16 definiții pentru irațional


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

irațional, ~ă a [At: CULIANU, A. 171 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr irrationnel, lat irrationalis] 1 Care nu se conduce după gândirea logică. 2 Care este fără judecată. 3 (Mat; îs) Număr ~ Număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. 4-5 (Mat; îs) Ecuație (sau expresie) Ecuație sau expresie care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. 6 (Grm) Care nu are rațiune de a fi din punct de vedere etimologic.

IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gîndirea logică, contrar rațiunii; nerațional. ◊ (Substantivat) Artistul în societatea burgheză a fost împins să se înfunde în nămolul tuturor curentelor care înălțau în slavă iraționalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1. 2. (Mat.; numai în expr.) Număr irațional = număr care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical.

IRAȚIONÁL, -Ă adj. Împotriva gândirii logice, contrar logicii; nerațional. ♦ (Mat.) Număr irațional = număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].

IRAȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este împotriva gândirii logice, contrar rațiunii. 2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație ~ă = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)

IRAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care nu este rațional; contrar logicii; ilogic. ◊ Număr ~ număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi. [Sil. -ți-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel

irațional a. 1. contrar rațiunii: teorie irațională; 2. Gram. care n’are rațiune de a fi: vocală irațională.

*iraționál, -ă adj. (lat. irrationalis). Contrar rațiuniĭ: purtare irațională. Mat. Se zice despre cantitățile care n’aŭ nicĭ o măsură comună cu unitatea, ca rădăcinile numerelor care nu-s pătrate perfecte. Adv. În mod irațional.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále

iraționál adj. m. rațional


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRAȚIONÁL adj. v. absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.

irațional adj. v. ABSURD. ILOGIC. NELOGIC. NERAȚIONAL. STUPID.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

irațională, valoare ~, valoare* rezultată din diviziunea (1) excepțională a duratelor* (triolet*, cvintolet*) etc. Termenul a fost împrumutat din matematică pentru a defini raportul dintre divizorul obișnuit al măsurilor* (2, cu multiplii săi, pentru cele binare*, 3, cu multiplii săi, pentru cele ternare*) și un divizor străin (5, 7, 9 etc.) apărut ocazional. Dar dacă trioletele, sextoletele*, septoletele* etc. dau într-adevăr raporturi iraționale (căci 2/3, 4/6, 4/7 nu pot fi exprimate prin fracții zecimale finite), în cazul duoletelor*, cvartoletelor* sau cvintoletelor, termenul de „irațional” e aplicat într-un mod arbitrar, raporturile create (3/2, 3/4, 4/5) fiind, matematic vorbind „raționale”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRAȚIONÁL, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care e dincolo de limitele rațiunii; care nu e conform rațiunii. ♦ Contrar rațiunii, nerațional, ilogic; care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii. 2. (MAT.) Număr i. = număr real care nu poate fi scris sub forma unui raport de numere întregi. (de ex 21/2). ◊ Expresie i. = expresie algebrică ce conține radicali. Ex.: x1/2 + y1/2, x1/2 -y. ◊ Ecuație i. = ecuație în care necunoscuta se află sub semnul radical. Ex.: x1/2 + 2 = 3.

Intrare: irațional
irațional adjectiv
  • silabație: -ți-o-nal
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irațional
  • iraționalul
  • iraționalu‑
  • iraționa
  • iraționala
plural
  • iraționali
  • iraționalii
  • iraționale
  • iraționalele
genitiv-dativ singular
  • irațional
  • iraționalului
  • iraționale
  • iraționalei
plural
  • iraționali
  • iraționalilor
  • iraționale
  • iraționalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irațional

  • 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată; contrar rațiunii.
    exemple
    • (și) substantivat Artistul în societatea burgheză a fost împins să se înfunde în nămolul tuturor curentelor care înălțau în slavă iraționalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1.
      surse: DLRLC
  • 2. matematică (în) sintagmă Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. matematică (în) sintagmă Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: