15 definiții pentru intrepid întrepid

intrepid, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (înv) în~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr intrépide, lat intrepidus] (Liv) 1 Curajos. 2 Tenace.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Franțuzism) Care nu se dă înapoi în fața greutăților și primejdiilor; cutezător, neînfricat, curajos. Inteligentă, intrepidă, înfruntînd primejdia... ea își croise un drum în viață, în urcuș anevoios dar sigur, cu o voință îndărătnică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 153.

intrepíd (livr.) adj. m., pl. intrepízi; f. intrepídă, pl. intrepíde

intrepíd adj. m., pl. intrepízi; f. sg. intrepídă, pl. intrepíde

INTREPÍD adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].

INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)

INTREPÍD ~dă (~zi, ~de) Care nu se teme de primejdii; îndrăzneț; curajos. [Sil. in-tre-] /<fr. intrepide, lat. intrepidus

intrepid a. 1. care nu se teme de nimic; 2. care nu se dă înapoi dinaintea greutăților.

*intrépid, -ă adj. (lat. in-trépidus, care nu tremură, curajos. V. treapăd). Care nu se teme de pericul: Ștefan cel Mare era foarte intrepid. Fig. Care nu se teme de obstacule, de dificultățĭ: negustor intrepid. Adv. În mod intrepid.

ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.

ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

intrepid adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

Intrare: intrepid
intrepid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular intrepid intrepidul intrepi intrepida
plural intrepizi intrepizii intrepide intrepidele
genitiv-dativ singular intrepid intrepidului intrepide intrepidei
plural intrepizi intrepizilor intrepide intrepidelor
vocativ singular
plural
întrepid adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrepid întrepidul întrepi întrepida
plural întrepizi întrepizii întrepide întrepidele
genitiv-dativ singular întrepid întrepidului întrepide întrepidei
plural întrepizi întrepizilor întrepide întrepidelor
vocativ singular
plural

intrepid întrepid

  • 1. livresc Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul.
    exemple
    • Inteligentă, intrepidă, înfruntînd primejdia... ea își croise un drum în viață, în urcuș anevoios dar sigur, cu o voință îndărătnică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 153.
      surse: DLRLC

etimologie: