16 definiții pentru intrepid

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Livr.) Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul; brav, curajos, îndrăzneț, cutezător. – Din fr. intrépide, lat. intrepidus.

intrepid, ~ă a [At: COSTINESCU / V: (înv) în~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr intrépide, lat intrepidus] (Liv) 1 Curajos. 2 Tenace.

INTREPÍD, -Ă, intrepizi, -de, adj. (Franțuzism) Care nu se dă înapoi în fața greutăților și primejdiilor; cutezător, neînfricat, curajos. Inteligentă, intrepidă, înfruntînd primejdia... ea își croise un drum în viață, în urcuș anevoios dar sigur, cu o voință îndărătnică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 153.

INTREPÍD, -Ă adj. Cutezător, curajos, brav. ♦ Tenace. [< fr. intrépide, cf. lat. intrepidus].

INTREPÍD, -Ă adj. cutezător, curajos, brav; (p. ext.) tenace. (< fr. intrépide, lat. intrepidus)

INTREPÍD ~dă (~zi, ~de) Care nu se teme de primejdii; îndrăzneț; curajos. [Sil. in-tre-] /<fr. intrepide, lat. intrepidus

intrepid a. 1. care nu se teme de nimic; 2. care nu se dă înapoi dinaintea greutăților.

*intrépid, -ă adj. (lat. in-trépidus, care nu tremură, curajos. V. treapăd). Care nu se teme de pericul: Ștefan cel Mare era foarte intrepid. Fig. Care nu se teme de obstacule, de dificultățĭ: negustor intrepid. Adv. În mod intrepid.

ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.

ÎNTREPÍD, -Ă adj. v. intrepid.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intrepid (livr.) adj. m., pl. intrepizi; f. intrepi, pl. intrepide

intrepid (livr.) adj. m., pl. intrepizi; f. intrepidă, pl. intrepide

intrepíd adj. m., pl. intrepízi; f. sg. intrepídă, pl. intrepíde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTREPÍD adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

intrepid adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

Intrare: intrepid
intrepid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrepid
  • intrepidul
  • intrepidu‑
  • intrepi
  • intrepida
plural
  • intrepizi
  • intrepizii
  • intrepide
  • intrepidele
genitiv-dativ singular
  • intrepid
  • intrepidului
  • intrepide
  • intrepidei
plural
  • intrepizi
  • intrepizilor
  • intrepide
  • intrepidelor
vocativ singular
plural
întrepid adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrepid
  • ‑ntrepid
  • întrepidul
  • întrepidu‑
  • ‑ntrepidul
  • ‑ntrepidu‑
  • întrepi
  • ‑ntrepi
  • întrepida
  • ‑ntrepida
plural
  • întrepizi
  • ‑ntrepizi
  • întrepizii
  • ‑ntrepizii
  • întrepide
  • ‑ntrepide
  • întrepidele
  • ‑ntrepidele
genitiv-dativ singular
  • întrepid
  • ‑ntrepid
  • întrepidului
  • ‑ntrepidului
  • întrepide
  • ‑ntrepide
  • întrepidei
  • ‑ntrepidei
plural
  • întrepizi
  • ‑ntrepizi
  • întrepizilor
  • ‑ntrepizilor
  • întrepide
  • ‑ntrepide
  • întrepidelor
  • ‑ntrepidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intrepid, intrepiadjectiv

  • 1. livresc Care nu dă înapoi în fața greutăților, care înfruntă pericolul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Inteligentă, intrepidă, înfruntînd primejdia... ea își croise un drum în viață, în urcuș anevoios dar sigur, cu o voință îndărătnică. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.