15 definiții pentru intermediar (s.m.) intermeziar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intermediar, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 48 / V: (înv) ~ezi~ / P: ~di-ar / Pl: ~i, ~e / E: fr intermédiaire, it intermediare] 1 a Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi. 2 a Care este relativ la mijloc. 3 a Care face trecerea de la o stare la alta. 4 a Mijlociu. 5-6 smf Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, (face legătura între vânzător și cumpărător sau) încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora Si: mijlocitor, (înv) transmițător. 7 smf Persoană care înlesnește încheierea unor afaceri Si: mijlocitor, misit, samsar.

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții. 3. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse; mijlocitor. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIÁR, -Ă, intermediari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. și f. Persoană care, de obicei în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; persoană care mijlocește încheierea unei operații (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermédiaire, it. intermediario.

INTERMEDIÁR1, intermediari, s. m. (În sistemul comercial capitalist) Persoană care, în schimbul unui avantaj bănesc, face legătura între vînzător și cumpărător sau care încheie o tranzacție între două părți, cu împuternicirea acestora; mijlocitor. Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145. – Pronunțat: -di-ar.

INTERMEDIÁR, -Ă adj. De la mijloc; de trecere. // s.m. Mijlocitor (în afaceri etc.). [Pron. -di-ar. / cf. fr. intermédiaire, it. intermediario < lat. inter – între, medium – mijloc].

INTERMEDIÁR, -Ă I. adj. de la mijloc; tranzitoriu. II. s. m. f. mijlocitor (în afaceri etc.); intermediator. (< fr. intermédiaire, it. intermediario)

INTERMEDIÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți; mijlocitor; mediator. 2) Persoană care mijlocește afaceri comerciale; samsar; comisionar. [Sil. -di-ar] /<fr. intermédiaire

*intermediár, -ă adj. (fr. intermédiaire, d. lat. intermedius, interpus). Care e între doĭ, între doŭă: corp intermediar. Care se interpune, mijlocitor: persoană intermediară. Subst. Un intermediar. Adv. În mod intermediar.

intermeziar, ~ă smf, a vz intermediar

întremediar, ~ă a vz intermediar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intermediár (-di-ar) adj. m., s. m., pl. intermediári; f. intermediáră, pl. intermediáre

intermediár adj. m., s. m. (sil. -di-ar), pl. intermediári, f. sg. intermediáră, pl. intermediáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERMEDIÁR adj., s. 1. adj. v. tranzitoriu. 2. s. v. mediator. 3. s. v. misit. 4. s. (englezism) dealer. (~ al unei firme străine.)

INTERMEDIAR adj., s. 1. adj. tranzitoriu. (O situație ~.) 2. s. mediator, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.) 3. s. mijlocitor, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)

INTERMEDIA s. mijlocitoare, (înv. și reg.) telăliță, teleleică. (~ într-o tranzacție.)

Intrare: intermediar (s.m.)
  • silabație: -di-ar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intermediar
  • intermediarul
  • intermediaru‑
plural
  • intermediari
  • intermediarii
genitiv-dativ singular
  • intermediar
  • intermediarului
plural
  • intermediari
  • intermediarilor
vocativ singular
  • intermediarule
  • intermediare
plural
  • intermediarilor
intermeziar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intermediar, -ă (persoană) intermediar intermediară intermeziar

  • 1. Persoană fizică sau juridică având atribuția de a asigura o mijlocire între părțile unei tranzacții.
    surse: DEX '09
  • 2. Persoană care mijlocește o înțelegere între două părți adverse.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: intermediator mijlocitor un exemplu
    exemple
    • Prin intermediar, avea de gînd să mai vîndă și altele. GALACTION, O. I 145.
      surse: DLRLC

etimologie: