12 definiții pentru interdependență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interdependență sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 9/6 / Pl: ~țe / E: fr interdépendance] 1-2 (Legătură și) condiționare reciprocă între lucruri, procese, fenomene etc Si: intercondiționare (1-2). 3 Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale gândirii sau ale societății.

INTERDEPENDÉNȚĂ, interdependențe, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Dependență reciprocă între acțiuni, fenomene etc. Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6.

INTERDEPENDÉNȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance].

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare. (< fr. interdépendance)

INTERDEPENDÉNȚĂ f. Dependență reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelație; corespondență. [G.-D. interdependenței] /<fr. interdépendance


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interdependénță s. f., g.-d. art. interdependénței, pl. interdependénțe

interdependénță s. f., g.-d. art. interdependénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.

INTERDEPENDENȚĂ s. (FILOZ.) legătură universală.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. (cf. fr. interdépendance): v. intercondiționáre.

Intrare: interdependență
interdependență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interdependență
  • interdependența
plural
  • interdependențe
  • interdependențele
genitiv-dativ singular
  • interdependențe
  • interdependenței
plural
  • interdependențe
  • interdependențelor
vocativ singular
plural

interdependență

  • 1. Legătură și condiționare reciprocă între obiecte, fenomene, procese etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: corelație corespondență intercondiționare un exemplu
    exemple
    • Între cele două forme ale mișcării există o interdependență dialectică. Evoluția pregătește revoluția, iar revoluția desăvîrșește evoluția. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 2/6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: