integritate sf [At: (a. 1866) URICARIUL, X, 365 / Pl: ~tăți / E: fr intégrité] 1 Cinste. 2 Incoruptibilitate. 3-4 Însușire de a fi (întreg și) indivizibil. 5 (Îs) ~ teritorială Principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.