11 definiții pentru insultător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Care insultă; jignitor, ofensator, injurios. – Insulta + suf. -ător.

insultător, ~oare a [At: IORGA, L. II, 633 / Pl: ~i, ~oare / E: insulta + -(ă)tor] Care insultă.

INSULTĂTÓR, -OÁRE, insultători, -oare, adj. Jignitor, ofensator. Vorbe insultătoare.Camarazii lui de odinioară îl priveau de sus, făcîndu-și ochii mititei și afectînd o milă insultătoare, care pe dînsul îl rănea amarnic și-i umplea inima de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 107.

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. Jignitor, ofensator. [< insulta + -tor].

INSULTĂTÓR, -OÁRE adj. care insultă; jignitor, ofensator. (< insulta + -tor)

INSULTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care insultă; care aduce o insultă; jignitor; ofensator. 2) Care conține o insultă; cu caracter de insultă; jignitor; ofensator; injurios. Vorbă ~oare. /a insulta + suf. ~ător

insultător a. care insultă: vorbe insultătoare ║ m. cel ce insultă obișnuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre

insultătór adj. m., pl. insultătóri; f. sg. și pl. insultătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSULTĂTÓR adj. v. jignitor.

INSULTĂTOR adj. injurios, jignitor, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (I-a spus vorbe ~.)

Intrare: insultător
insultător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insultător
  • insultătorul
  • insultătoru‑
  • insultătoare
  • insultătoarea
plural
  • insultători
  • insultătorii
  • insultătoare
  • insultătoarele
genitiv-dativ singular
  • insultător
  • insultătorului
  • insultătoare
  • insultătoarei
plural
  • insultători
  • insultătorilor
  • insultătoare
  • insultătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insultător

  • 1. Care insultă.
    exemple
    • Vorbe insultătoare.
      surse: DLRLC
    • Camarazii lui de odinioară îl priveau de sus, făcîndu-și ochii mititei și afectînd o milă insultătoare, care pe dînsul îl rănea amarnic și-i umplea inima de venin. VLAHUȚĂ, O. A. 107.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Insulta + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN