16 definiții pentru instantaneu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce brusc și se desfășoară rapid; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută printr-o expunere foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.

instantaneu, ~ee [At: MACAROVICI, CH. 137 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr instantané] 1-2 a, av (Care se produce) foarte repede. 3-4 a, av (Care durează) foarte puțin timp. 5-6 a, av (Care apare) brusc. 7 sn Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe durată foarte scurtă. 8 a (Fiz; d. mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. 9 sn Expunere scurtă la fotografiere.

INSTANTANÉU, -ÉE, instantanei, -ee, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care se produce foarte repede (și durează foarte puțin), care se ivește brusc, pe neașteptate; pe moment. 2. S. n. Imagine sau fotografie obținută prin expunerea unei plăci sau a unui film pe o durată foarte scurtă. 3. Adj. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment. – Din fr. instantané.

INSTANTANÉU2, -ÉE, instantanei, -ee, adj. 1. Care se produce foarte repede (și durează un timp foarte scurt), care se ivește brusc, pe neașteptate, momentan. Efect instantaneu. ◊ (Adverbial) Vestea... va cuprinde instantaneu tot orașul. C. PETRESCU, C. V. 345. Invidia este o deșărtăciune omenească ce pedepsește instantaneu pe cel care o simte. DELAVRANCEA, T. 111. 2. (Fiz.; despre mărimi) Care se referă la un anumit moment. Valoarea instantanee a vitezei.

INSTANTANÉU, -ÉE adj. 1. (adesea adv.) Care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (Fiz.; despre mărimi) Referitor la un anumit moment. // s.n. Fotografie luată cu expunere scurtă. ♦ Expunere scurtă la fotografiere. [Pron. -neu. / < fr. instantané].

INSTANTANÉU, -ÉE I. adj. 1. (și adv.) care se produce foarte repede; care apare brusc, pe moment. 2. (fiz., despre mărimi) referitor la un anumit moment. ◊ (tehn.; despre centre și axe de rotație) cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil. II. s. n. fotografie luată cu expunere scurtă. ◊ expunere foarte scurtă a clișeului. (< fr. instantané)

INSTANTANÉU1 ~e (~i, ~e) și adverbial Care se produce brusc și cu o repeziciune foarte mare; fulgerător. [Sil. in-stan-] /<fr. instantané

instantaneu a. 1. care durează un moment;. 2 care se produce subit: moarte instantanee. ║ n. portret în contururi generale.

*instantanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. instantané, d. instant, moment, care și el e part. d. lat. instare, a grăbi, a insista, d. in, în, și, stare, a sta. V. instanță). Subit, care se produce într’o clipă, într’un moment: moarte, fotografie instantanee. S. f. Probă fotografică obținută într’o secundă orĭ maĭ puțin. Fig. Portret, siluetă, descrierea uneĭ persoane în contururĭ generale, în cîte-va rîndurĭ. Adv. În mod instantaneŭ, de odată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instantanéu1 adj. m., pl. instantanéi; f. sg. și pl. instantanée

instantanéu adj. m., pl. instantanéi; f. sg. și pl. instantanée

instantaneu (adj.), pl. instantanei, f. instantanee, pl. instantanee


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTANTANÉU adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. momentan. (Reacție ~.) 3. adj. v. subit. 4. adv. v. deodată.

INSTANTANEU adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, neașteptat, neprevăzut, subit. (Plecarea lui ~.) 2. adj. momentan. (Reacție ~.) 3. adj. brusc, fulgerător, năprasnic, neașteptat, subit. (Moarte ~.) 4. adv. brusc, deodată, fulgerător, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.

Intrare: instantaneu (adj.)
instantaneu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instantaneu
  • instantaneul
  • instantaneu‑
  • instantanee
  • instantaneea
plural
  • instantanei
  • instantaneii
  • instantanee
  • instantaneele
genitiv-dativ singular
  • instantaneu
  • instantaneului
  • instantanee
  • instantaneei
plural
  • instantanei
  • instantaneilor
  • instantanee
  • instantaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instantaneu (adj.)

  • 1. adesea adverbial Care se produce brusc și se desfășoară rapid; pe moment.
    exemple
    • Efect instantaneu.
      surse: DLRLC
    • Vestea... va cuprinde instantaneu tot orașul. C. PETRESCU, C. V. 345.
      surse: DLRLC
    • Invidia este o deșărtăciune omenească ce pedepsește instantaneu pe cel care o simte. DELAVRANCEA, T. 111.
      surse: DLRLC
  • 2. fizică (Despre mărimi) Care se referă la un anumit moment sau care este definit pentru un anumit moment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Valoarea instantanee a vitezei.
      surse: DLRLC
  • 3. tehnică (Despre centre și axe de rotație) Cu poziție variabilă în timp față de sistemul de referință fix și mobil.
    surse: MDN '00

etimologie: