INSOLAȚIE, insolații, s. f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. (putând provoca moartea). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. – Din fr. insolation, lat. insolatio.

insolație sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. 167 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat insolatio, -onis, fr insolation] 1 Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. Si: (îrg) indisoare. 2 Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură. 3 Iluminare a unei suprafețe de către razele solare. 4 Tratament prin expunere la soare.

INSOLAȚIE, insolații, s. f. 1. Stare patologică provocată de expunerea îndelungată a corpului la acțiunea razelor solare și care se manifestă prin febră, dureri de cap, amețeli, greață, delir etc. (putând duce la moarte). ♦ Vătămare provocată pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de razele solare. 3. Tratament prin expunere la soare. – Din fr. insolation, lat. insolatio.

INSOLAȚIE, insolații, s. f. Indispoziție, uneori cu caracter grav, provocată de o ședere îndelungată în bătaia soarelui și care se manifestă prin febră, dureri de cap etc.

INSOLAȚIE s.f. 1. Afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. ♦ Vătămare produsă pomilor tineri prin excesul de căldură. 2. Iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ♦ Tratament prin expunere la soare. [Gen. -iei. / cf. fr. insolation, lat. insolatio].

INSOLAȚIE s. f. 1. afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. 2. stare patologică a plantelor datorită excesului de lumină sau de căldură solară. 3. iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)

INSOLAȚIE ~i f. Stare de tulburare a organismului, provocată de expunerea îndelungată la soare și caracterizată prin dureri de cap, vome, amețeli. [G.-D. insolației] /<fr. insolation, lat. insolatio, ~onis

insolațiune sf vz insolație

insolați(un)e f. boală cauzată de un soare prea arzător.

*insolațiúne f. (lat. insolátio, -ónis, d. insólo, -áre, a expune la soare, d. sol, soare). Expunere la soare. O boală care te izbește cînd staĭ prea mult în arșița soareluĭ și care poate pricinui moarte. (Cel lovit de insolațiune trebuĭe dus la umbră, la aer mult și răcoros și stropit cu apă rece). – Și -áție.

insolație (desp. -ți-e) s. f., art. insolația (desp. -ți-a), g.-d. art. insolației; pl. insolații, art. insolațiile (desp. -ți-i-)

insolație (-ți-e) s. f., art. insolația (-ți-a), g.-d. art. insolației; pl. insolații, art. insolațiile (-ți-i-)

insolație s. f. (sil. -ți-e), art. insolația (sil. -ți-a), g.-d. art. insolației; pl. insolații, art. insolațiile (sil. -ți-i-)

insolație

INSOLAȚIE s. (MED.) helioză, (reg.) îndesoare, soare-în-cap, soare-sec, (Maram.) asoreală.

INSOLAȚIE s. (MED.) (reg.) îndesoare, soare-în-cap, soare-sec, (Maram.) asoreală.