19 definiții pentru insinua insinui însinui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insinua [At: NEGRUZZI, S. I, 243 / V: (înv; cscj) ~ui, (îvp) în~ / Pzi: ~uez, (înv) ~inui / E: fr insinuer, lat insinuare] 1 vt A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2-3 vtr A (se) strecura undeva pe nesimțite Si: a (se) infiltra. 4-5 vtr (Trs) A (se) înscrie la cuvânt.

INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.

INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă. 2. Tranz. și refl. A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra. [Pr.: -nu-a] – Din fr. insinuer, lat. insinuare.

INSINUÁ, insinuez, vb. I. 1. Tranz. A strecura o aluzie răutăcioasă, a da să înțeleagă. V. sugera. Vrei să insinuezi că eu aș fi pricina stării dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. F. 43. Ce a insinuat prostănacul de Tudose, cînd a auzit că domnișoara Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42. 2. Refl. A se strecura pe nesimțite, cu dibăcie; a pătrunde. (Atestat în forma insinui) Simți atunce tristeța insinuindu-se în pieptu-ți. NEGRUZZI, S. I 243. ♦ Tranz. (Învechit) A strecura în spiritul sau în mintea cuiva o idee, o credință etc.; a transmite. (Atestat în forma însinui) Nu pot avea pretențioasa speranță de a vă însinui... aceleași credințe ce eu am cîștigat prin lungi studii și investigațiuni. ODOBESCU, S. II 240. – Pronunțat: -nu-a. - Variante: (învechit) insinuí, însinuí vb. IV.

INSINUÁ vb. I. 1. tr. A strecura, a sugera cu dibăcie o aluzie, o idee etc. 2. tr., refl.. A (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. [Pron. -nu-a. / < fr. insinuer, it., lat. insinuare].

INSINUÁ vb. I. tr. a strecura, a sugera cu dibăcie o idee, o aluzie răutăcioasă, calomnioasă etc. II. tr., refl. a (se) infiltra pe nesimțite, a (se) strecura. (< fr. insinuer, lat. insinuare)

A INSINUÁ ~éz tranz. 1) (aluzii, idei calomnioase, vorbe răutăcioase etc.) A strecura cu dibăcie; a exprima pe ocolite. 2) (persoane) A face să se insinueze. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare

A SE INSINUÁ mă ~éz intranz. A pătrunde cu abilitate și pe neobservate; a se infiltra; a se strecura. [Sil. -nu-a] /<fr. insinuer, lat. insinuare

insinuá v. 1. a introduce pe nesimțite și cu dibăcie; 2. a băga cu îndemânare în mintea cuiva, a face să se înțeleagă pe departe: a insinua o doctrină, o părere; 3. a se introduce treptat, a pătrunde cu încetul: a se insinua în bunele sale grații.

*insinuéz v. tr. (lat. insinuo, -áre, d. in-, în, și sinus, sîn). Vîr încet: a insinua vată într’o rană. Fig. Introduc cu îndemănare în minte: a insinua o calomnie. V. refl. Mă introduc cu îndemănare: a te insinua la curte, în grațiile cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insinuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 insinueáză (-nu-ea-), 1 pl. insinuắm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să insinuéze; ger. insinuấnd (-nu-ând)

insinuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. insinuéz, 3 sg. și pl. insinueáză, 1 pl. insinuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. insinuéze (sil. -nu-e-); ger. insinuând (sil. -nu-ând)

insinua (ind. prez. 3 sg. și pl. insinuează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSINUÁ vb. v. infiltra, pătrunde, strecura.

insinua vb. v. INFILTRA. PĂTRUNDE. STRECURA.

Intrare: insinua
  • silabație: -nu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insinua
  • insinuare
  • insinuat
  • insinuatu‑
  • insinuând
  • insinuându‑
singular plural
  • insinuea
  • insinuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insinuez
(să)
  • insinuez
  • insinuam
  • insinuai
  • insinuasem
a II-a (tu)
  • insinuezi
(să)
  • insinuezi
  • insinuai
  • insinuași
  • insinuaseși
a III-a (el, ea)
  • insinuea
(să)
  • insinueze
  • insinua
  • insinuă
  • insinuase
plural I (noi)
  • insinuăm
(să)
  • insinuăm
  • insinuam
  • insinuarăm
  • insinuaserăm
  • insinuasem
a II-a (voi)
  • insinuați
(să)
  • insinuați
  • insinuați
  • insinuarăți
  • insinuaserăți
  • insinuaseți
a III-a (ei, ele)
  • insinuea
(să)
  • insinueze
  • insinuau
  • insinua
  • insinuaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insinui
  • insinuire
  • insinuit
  • insinuitu‑
  • insinuind
  • insinuindu‑
singular plural
  • insinuiește
  • insinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • insinuiesc
(să)
  • insinuiesc
  • insinuiam
  • insinuii
  • insinuisem
a II-a (tu)
  • insinuiești
(să)
  • insinuiești
  • insinuiai
  • insinuiși
  • insinuiseși
a III-a (el, ea)
  • insinuiește
(să)
  • insinuiască
  • insinuia
  • insinui
  • insinuise
plural I (noi)
  • insinuim
(să)
  • insinuim
  • insinuiam
  • insinuirăm
  • insinuiserăm
  • insinuisem
a II-a (voi)
  • insinuiți
(să)
  • insinuiți
  • insinuiați
  • insinuirăți
  • insinuiserăți
  • insinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • insinuiesc
(să)
  • insinuiască
  • insinuiau
  • insinui
  • insinuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însinui
  • ‑nsinui
  • însinuire
  • ‑nsinuire
  • însinuit
  • ‑nsinuit
  • însinuitu‑
  • ‑nsinuitu‑
  • însinuind
  • ‑nsinuind
  • însinuindu‑
  • ‑nsinuindu‑
singular plural
  • însinuiește
  • ‑nsinuiește
  • însinuiți
  • ‑nsinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însinuiesc
  • ‑nsinuiesc
(să)
  • însinuiesc
  • ‑nsinuiesc
  • însinuiam
  • ‑nsinuiam
  • însinuii
  • ‑nsinuii
  • însinuisem
  • ‑nsinuisem
a II-a (tu)
  • însinuiești
  • ‑nsinuiești
(să)
  • însinuiești
  • ‑nsinuiești
  • însinuiai
  • ‑nsinuiai
  • însinuiși
  • ‑nsinuiși
  • însinuiseși
  • ‑nsinuiseși
a III-a (el, ea)
  • însinuiește
  • ‑nsinuiește
(să)
  • însinuiască
  • ‑nsinuiască
  • însinuia
  • ‑nsinuia
  • însinui
  • ‑nsinui
  • însinuise
  • ‑nsinuise
plural I (noi)
  • însinuim
  • ‑nsinuim
(să)
  • însinuim
  • ‑nsinuim
  • însinuiam
  • ‑nsinuiam
  • însinuirăm
  • ‑nsinuirăm
  • însinuiserăm
  • ‑nsinuiserăm
  • însinuisem
  • ‑nsinuisem
a II-a (voi)
  • însinuiți
  • ‑nsinuiți
(să)
  • însinuiți
  • ‑nsinuiți
  • însinuiați
  • ‑nsinuiați
  • însinuirăți
  • ‑nsinuirăți
  • însinuiserăți
  • ‑nsinuiserăți
  • însinuiseți
  • ‑nsinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • însinuiesc
  • ‑nsinuiesc
(să)
  • însinuiască
  • ‑nsinuiască
  • însinuiau
  • ‑nsinuiau
  • însinui
  • ‑nsinui
  • însinuiseră
  • ‑nsinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insinua insinui însinui

  • 1. tranzitiv A strecura cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: strecura sugera transmite 3 exemple
    exemple
    • Vrei să insinuezi că eu aș fi pricina stării dumnitale de tulburare? SADOVEANU, N. F. 43.
      surse: DLRLC
    • Ce a insinuat prostănacul de Tudose, cînd a auzit că domnișoara Sevastița se mărită cu un tînăr de viitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. n 42.
      surse: DLRLC
    • Nu pot avea pretențioasa speranță de a vă însinui... aceleași credințe ce eu am cîștigat prin lungi studii și investigațiuni. ODOBESCU, S. II 240.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) strecura undeva pe nesimțite; a (se) infiltra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: infiltra pătrunde un exemplu
    exemple
    • Simți atunce tristeța insinuindu-se în pieptu-ți. NEGRUZZI, S. I 243.
      surse: DLRLC

etimologie: