8 definiții pentru insațietate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSAȚIETATE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi insațiabil; insațiabilitate. [Pr.: -ți-e-] – In1- + sațietate.
insațietate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: in- + sațietate] (Rar) Lăcomie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSAȚIETATE s. f. (Rar) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaț; (rar) insațiabilitate. [Pr.: -li-e-] – In1- + sațietate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INSAȚIETATE s.f. Insațiabilitate. [Pron. -ți-e-. / < it. insazietà].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSAȚIETATE s. f. poftă excesivă de mâncare, lăcomie. (fig.) aviditate, nesaț; insațiabilitate. (< it. insazietà)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
insațietate (rar) (desp. -ți-e-) s. f., g.-d. art. insațietății
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*insațietate (rar) (-ți-e-) s. f., g.-d. art. insațietății
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
insațietate s. f., g.-d. art. insațietății
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e-
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
insațietatesubstantiv feminin
- 1. Faptul sau însușirea de a fi insațiabil. DEX '09 DNsinonime: aviditate insațiabilitate nesaț
etimologie:
- In- + sațietate DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.