ins sm [At: DEX / Pl: inși / E: ml ipsus] 1 Individ. 2 (Îs) Tot ~ul Fiecare.

INS 👉 ÎNS.

INS, inși, s. m. Individ, persoană, om. Pe-același drum de soare plin Veneau doi inși; îngîrbovit Un moș cu umblet lin Și-o copiliță. COȘBUC, P. I 228. Doi băieți se necăjesc să dea afară un ins. Tovarășii acestuia rîd cu hohot văzînd zădarnicile silințe. CONTEMPORANUL, VI_I 33. Viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta. EMINESCU, N. 53. Tot insul = fiecare, toți oamenii, toată lumea. Și pe plac cînta tot insul – Clocotea de chiu cuprinsul Veselei păduri. COȘBUC, P. II 37.

INS inși m. Persoană considerată ca unitate distinctă față de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus

ins, -ă s. (d. însu). Individ, persoană: să vie’n coace patru inșĭ, am văzut un ins pin întuneric, noĭ eram doŭă inse.

îns, ~ă [At: HURMUZACHI, XI, ap. DA ms / Pl: înși, ~e / E: ml ipsus, ipsa (ipse)] 1 ppr (Precedat de pp „întru” sau „printru”; art.) Dânsul, dânsa. 2pî, aî (fp) Înseși. Ele însele. 3 smf (Îvr) Individ. 4 av (înv) Chiar.

ÎNS, INS I. sm. (mai adesea la pl. INȘI). Individ, persoană: cîți inși ați fost? II. pron. pers. 1 Întrebuințat în compunere cu pron. enclitice -mi, -ți -și, etc., spre a adăuga o idee de identitate, sau spre a adăuga înțelesul de sigur, chiar (eu însumi, f. eu însămi; tu însuți, f. tu însăți; el însuși, f. ea însăși; noi înșine, f. noi însene; voi înșivă, f. voi însevă; ei înșiși, f. ele înseși): iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți; însuși frate-său sau frate-său însuși l-a omorît ¶ 2 ÎNSUL, ÎNSA, ÎNȘII, ÎNSELE, pron. pers. Întrebuințat în loc de însul, dînsa, dînșii, dînsele, cînd e precedat de prep. în, din sau prin, care se înlocuesc atunci cu într’, dintr’, printr’: într’însul, în el, în însul, dintr’însa, din ea, printr’înșii, prin ei [lat. ipsum].

îns pron. 1. servă a determina persoana adăogând o idee de identitate: eu însumi, tu însuți, el însuș, noi înșine, voi înșivă, ei înșiși; 2. el (cu o nuanță emfatică): toate printr’însul s’au făcut. [Lat. IPSUM]. ║ m. (obișnuit la plural) persoană, individ: trei inși au venit.

ins s. m., pl. inși

ins s. m., pl. inși

ins s. m., pl. inși

ins sb. m., inși, pl. m., inse pl. f.

INS s. 1. v. persoană. 2. cap, individ, om, persoană, (fig.) căciulă. (Câte 5000 de lei de ~.)

INS s. 1. chip, fală, figură, individ, om, persoană, (pop.) creștin, suflet, (Ban. și Transilv.) nat, (înv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutră, tip, (peior.) creatură, specimen. (Am întîlnit mulți ~ cunoscuți.) 2. cap, individ, om, persoană, (fig.) căciulă. (Cîte 5 lei de ~.)