inexorabil, ~ă a [At: MAIORESCU, D. IV, 4 / Pl: ~i, ~e / E: fr inexorable, lat inexorabilis] 1 Care nu poate fi înduplecat Si: neînduplecat. 2 Inflexibil. 3 Sever peste măsură. 4 Care cere neapărat să fie satisfăcut.

INEXORABIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. (Franțuzism) Care nu poate fi înduplecat, îmblînzit, înduioșat; neînduplecat, implacabil.

INEXORABIL, -Ă adj. Neînduplecat, implacabil. [Cf. fr. inexorable, lat. inexorabilis].

INEXORABIL, -Ă adj. 1. neînduplecat, fără milă. 2. implacabil. (< fr. inexorable, lat. inexorabilis)

INEXORABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; implacabil. [Sil. in-e-xo-] /<fr. inexorable, lat. inexorabilis

inexorabil a. 1. ce nu se poate îndupleca sau îmblânzi; 2. fig. prea sever: legi inexorabile.

*inexorábil, -ă adj. (lat. in-exorábilis, d. ex-órare, a ruga de tot, a îndupleca. V. orațiune). Care nu poate fi înduplecat: judecător inexorabil. Fig. Foarte sever: legile inexorabile ale luĭ Dracone. Adv. În mod inexorabil.

inexorabil adj. m., pl. inexorabili; f. inexorabilă, pl. inexorabile

inexorabil adj. m., pl. inexorabili; f. inexorabilă, pl. inexorabile

inexorabil adj. m., pl. inexorabili; f. sg. inexorabilă, pl. inexorabile

inexorabil.

INEXORABIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.

inexorabil adj. v. CRUD. HAIN. IMPLACABIL. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEMILOSTIV.