12 definiții pentru inepție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inepție sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / Pl: ~ii / E: fr ineptie] 1-2 (Vorbă sau) faptă prostească. 3 Absurditate.

INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.

INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.

INEPȚIE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă stupidă, prostească, lipsită de logică, de bun simț; prostie, stupiditate, absurditate.

INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].

INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)

INÉPȚIE ~i f. Faptă sau vorbă ineptă; absurditate; stupiditate. [G.-D. inepției] /<fr. ineptie, lat. ineptia

inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.

*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile

inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INEPȚIE s. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

Intrare: inepție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inepție
  • inepția
plural
  • inepții
  • inepțiile
genitiv-dativ singular
  • inepții
  • inepției
plural
  • inepții
  • inepțiilor
vocativ singular
plural

inepție

etimologie: