opțiuni
  • info

12 definiții pentru induce

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDUCE, induc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire).

INDUCE, induc, vb. III. Tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ◊ Expr. A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (Log.) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri după fr. induire).

induce vt [At: HASDEU, I. C. 19 / V: (înv) în~ / Pzi: induc / E: lat induco, -ere[1] cf deduce, introduce] 1 A determina pe cineva să facă un lucru. 2 (Îlv) A ~ în eroare (rar greșeală) A înșela. 3 (Log) A face un raționament inductiv. 4 A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. modificată

  1. Infinitivul din etimol. lat. greșit tipărită în original: -ìre — LauraGellner

INDUCE, induc, vb. III. Tranz. 1. (Numai în expr.) A induce în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. Nu obosesc tot cîntînd laude nemeritate unor persoane din Principate și inducînd astfel în eroare opinia publică. BOLINTINEANU, O. 253. 2. A produce un cîmp electric prin inducție electromagnetică. – Forme gramaticale: part. indus.

INDUCE vb. III. tr. 1. (Log.) A face un raționament inductiv. ◊ A induce în eroare = a înșela, a amăgi. 2. A produce o inducție electromagnetică. [P.i. induc, part. -dus. / < lat. inducere].

INDUCE vb. tr. 1. a împinge, a îndemna pe cineva să facă ceva; a incita; a determina. ♦ a ~ în eroare = a înșela. 2. (log.) a face un raționament inductiv. 3. a produce o inducție electromagnetică. 4. a produce, a cauza, a provoca. (< lat. inducere)

A INDUCE induc tranz. 1) (în opoziție cu a deduce) A afla prin inducție. 2): ~ în eroare a face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri. 3) (câmpuri electrice) A produce prin inducție electromagnetică. /<lat. inducere

induce v. 1. a împinge, a conduce: a induce în eroare; 2. a face o inducțiune, a trage o consecvență.

înduce v vz induce

*indúc, -dús, a -dúce v. tr. (lat. in-dúcere. V. duc). Duc în, împing în: a induce pe cineva în eroare. Fac o inducțiune, conclud: de acolo induc că și el va cădea. V. deduc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

induce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. induc, 3 induce, perf. s. 1 sg. indusei, 1 pl. induserăm, m.m.c.p. 1 pl. induseserăm; conj. prez. 1 sg. să induc, 3 să inducă; imper. 2 sg. afirm. indu; ger. inducând; part. indus

induce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. induc, 1 pl. inducem, 2 pl. induceți; imp. indu, neg. nu induce; part. indus

induce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. induc; part. indus

Intrare: induce
verb (VT643)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • induce
  • inducere
  • indus
  • indusu‑
  • inducând
  • inducându‑
 singular plural
  • indu
  • induce
  • induceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • induc
 (să)
  • induc
  • induceam
  • indusei
  • indusesem
a II-a (tu)
  • induci
 (să)
  • induci
  • induceai
  • induseși
  • induseseși
a III-a (el, ea)
  • induce
 (să)
  • inducă
  • inducea
  • induse
  • indusese
plural I (noi)
  • inducem
 (să)
  • inducem
  • induceam
  • induserăm
  • induseserăm
  • indusesem
a II-a (voi)
  • induceți
 (să)
  • induceți
  • induceați
  • induserăți
  • induseserăți
  • induseseți
a III-a (ei, ele)
  • induc
 (să)
  • inducă
  • induceau
  • induseră
  • induseseră
înduce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

induce, inducverb

  • 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: determina incita
    • 1.1. logică A face un raționament inductiv. DEX '09 DEX '98 DN
    • chat_bubble A induce în eroare = amăgi, păcăli, înșela, șmecheri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: amăgi păcăli înșela șmecheri
      • format_quote Nu obosesc tot cîntînd laude nemeritate unor persoane din Principate și inducînd astfel în eroare opinia publică. BOLINTINEANU, O. 253. DLRLC
  • 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Cauza, produce, provoca. MDN '00
    sinonime: cauza produce provoca
etimologie:
  • limba latină inducere (cu sensuri după limba franceză induire). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.