19 definiții pentru incrustație încrustație încrustațiune incrustațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.
INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios. 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [Var.: încrustáție, (înv.) încrustațiúne s. f.] – Din fr. incrustation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incrustație sf [At: MURGOCI-LUDWIG, M. 40 / V: în~, (înv) ~iune, încrustațiune / Pl: ~ii / E: fr incrustation] 1 Procedeu de fixare în suprafața unui material a unui alt material, de obicei mai prețios. 2 Ornament înfipt pe suprafața unui obiect Si: incrustare (4). 3 Crustă de săruri depuse, în anumite condiții, pe suprafața unui obiect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect. Casetă cu incrustații de sidef. 2. Strat de substanțe minerale sau de săruri care se depune în anumite condiții pe suprafața corpurilor. Incrustații calcaroase. – Variantă: încrustáție s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect. 2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen. -iei, var. încrustație s.f. / cf. fr. incrustation, lat. incrustatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr. incrustation, lat. incrustatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCRUSTÁȚIE ~i f. 1) Ornament incrustat. 2) Crustă de săruri depusă pe pereții unui obiect sau ai unui țesut. [G.-D. incrustației; Sil. in-crus-ta-ți-e] /<fr. incrustation[1]
- Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNCRUSTÁȚIE s. f. v. incrustație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUSTAȚIÚNE s. f. v. incrustație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incrustațiune sf vz incrustație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încrustație sf vz incrustație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încrustațiune sf vz incrustație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCRUSTÁȚIE s.f. v. incrustație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
incrustați(un)e f. 1. acțiunea de a incrusta; 2. lucrare incrustată; 3. strat pietros ce se formează în jurul corpurilor, când rămân într’o apă încărcată cu săruri calcare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*incrustațiúne f. (lat. in-crustátio, -ónis). Acțiunea de a incrusta. Lucrare artistică incrustată. Strat de sare orĭ de peatră care se depune pe obĭectele care staŭ în apă sărată orĭ văroasă, pe părețiĭ cazanelor cu abur ș. a. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
incrustáție (-ți-e) s. f., art. incrustáția (-ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incrustáție s. f. (sil. -ți-e), art. incrustáția (sil. -ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (sil. -ți-i-)[1]
- Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incrustație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INCRUSTÁȚIE s. v. incrustare.[1]
- Var. încrustație (după definițiile din DEX și DN) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCRUSTAȚIE s. incrustare. (O ~ de sidef.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
incrustație încrustație încrustațiune incrustațiune
- 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: incrustare
- 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Casetă cu incrustații de sidef.surse: DLRLC
-
- 3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Incrustații calcaroase.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză incrustationsurse: DEX '09 DEX '98 DN