16 definiții pentru inconștient (adj.) inconscient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
inconștient, ~ă [At: LM / P: ~ști-ent / V: ~nsci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr inconscient] 1-2 smf, a (Om) care nu este conștient Si: (itî) inconștiu (1-2). 3-4 a, av (Care este făcut) fără participarea conștientă a voinței Si: (itî) inconștiu (3-4).
INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut cunoștința, care nu e conștient, lipsit de conștiință de sine (ca urmare a unei stări patologice). Pacientul era inconștient. 2. Lipsit de conștiință, care n-are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte. Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47. ♦ (Despre un act, o faptă) Făcut de cineva fără să-și dea seama de ceea ce face; involuntar. Gest inconștient. ◊ (Adverbial) Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. A. III 91. – Pronunțat: -ști-ent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONȘTIÉNT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. Lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ♦ (Despre acțiuni) Făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. // s.n. Activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. [Pron. -ști-ent. / cf. fr. inconscient].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONȘTIÉNT, -Ă I. adj. (și s. m. f.) 1. care nu este conștient, care și-a pierdut cunoștința. 2. lipsit de conștiință; care nu are o atitudine conștientă în fața realității. ◊ făcut fără participarea conștientă a voinței; involuntar. II. s. n. activitate psihică a omului nesupusă controlului conștiinței. (< fr. inconscient)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCONȘTIÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conștient; fără cunoștință. 2) și adverbial Care nu-și dă seama de ceea ce face; lipsit de conștiință; fără judecată. 3) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; efectuat din instinct; instinctiv; mașinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-ști-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inconscient, ~ă a vz inconștient
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
inconscient a. 1. ce se face fără a-și da seamă; 2. care n’are conștiință de sine. ║ n. filozofia inconscientului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*inconsciént și (ob.) -știént, -ă adj. (fr. inconscient, după lat. in-cónscius). Care nu e conștient, care nu pricepe ce face: nebunu e inconscient. Făcut fără să-țĭ daĭ samă: fapt inconștient. S. n., pl. e Lucru despre care n’aĭ conștiință. Adv. În mod inconștient.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
inconștiént1 (-ști-ent) adj. m., pl. inconștiénți; f. inconștiéntă, pl. inconștiénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inconștiént adj. m. conștient
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
inconștient.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
INCONȘTIÉNT adj., adv. 1. adj. v. leșinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCONȘTIENT adj., adv. 1. adj. leșinat, (Transilv.) petrecut. (A avut o criză și este ~.) 2. adj. automat, automatic, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 3. adv. automat, automatic, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Merge ~.) 4. adj. instinctual, instinctiv. (Reflexe ~.) 5. adj. iresponsabil. (Faptă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Inconștient ≠ conștient
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ști-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inconștient (adj.) inconscient
- 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice).exemple
- Pacientul era inconștient.surse: DLRLC
-
- 2. adesea adverbial Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- Își blestema în gînd inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. REBREANU, R. II 47.surse: DLRLC
- 2.1. (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama.exemple
- Gest inconștient.surse: DLRLC
- Buzele i se mișcau încet, inconștient, parcă șopteau. VLAHUȚĂ, O. A. III 91.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba franceză inconscient (după conștient).surse: DEX '09 DEX '98 DN