9 definiții pentru improbant
Explicative DEX
IMPROBANT, -Ă, improbanți, -te, adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.
improbant, ~ă a [At: DEX / Pl: ~nți, ~e / E: fr improbant] (Rar) 1 Care nu probează ceva. 2 Care nu are valoare de probă. 3 Incert.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROBANT, -Ă, improbanți, -te, adj. (Rar) Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. – Din fr. improbant.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPROBANT, -Ă adj. Care nu probează ceva, care nu are valoare de probă; incert, nesigur. [< fr. improbant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROBANT, -Ă adj. care nu probează ceva, nu are valoare de probă. (< fr. improbant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
improbant adj. m., pl. improbanți; f. improbantă, pl. improbante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
improbant adj. m., pl. improbanți; f. improbantă, pl. improbante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
improbant adj. m. probant
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Antonime
Improbant ≠ probant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
improbant, improbantăadjectiv
etimologie:
- improbant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.