10 definiții pentru imbroglio


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imbroglio sfs [At: DA ms / P: ~bro-lio / S și: imbrolio / E: it imbroglio] (Itm) 1 Confuzie. 2 Încurcătură. 3-4 (În arta dramatică) (Piesă de teatru cu) intrigă foarte complicată, voit confuză și deznodământ surprinzător și clarificator. 5 (Muz) Denumire dată unor complicații ritmice care încurcă tactul.

IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1.Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

IMBROGLIO subst. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

IMBRÓGLIO s.n. 1. (Liv.) Încurcătură. 2. Piesă de teatru a cărei intrigă este foarte încurcată. 3. (Muz.) Denumire a anumitor complicații ritmice care încurcă tactul. [Pron. -olio. / < it. imbroglio].

IMBRÓGLIO BRO-LI-O/ s. n. 1. încurcătură. 2. piesă de teatru cu intrigă foarte încurcată. 3. (muz.) denumire a anumitor complicații ritmice, care încurcă tactul. (< it. imbroglio)

imbroglio n. 1. încurcătură expresă; 2. intriga complicată a unei piese de teatru.

*imbróglio n. (cuv. it. care se pronunță imbrólĭo, dar cu l maĭ muĭat, de unde vine și imbrogliare, fr. embrouiller, a încurca, a amesteca). Mare încurcătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imbróglio (it.) [glio pron. lio] (-glio) s. n., art. imbróglioul, pl. imbrógliouri

imbróglio [pron. it. im-bro-li-o]

Intrare: imbroglio
imbroglio substantiv neutru
  • pronunție: it. imbrólio
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imbroglio
  • imbroglioul
  • imbrogliou‑
plural
  • imbrogliouri
  • imbrogliourile
genitiv-dativ singular
  • imbroglio
  • imbroglioului
plural
  • imbrogliouri
  • imbrogliourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)