19 definiții pentru iepure iepură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iepure sm [At: DOSOFTEI, PS. 356 / V: ep~, ~ră sf / Pl: ~ri / E: ml lepus, -oris] 1 Gen de mamifere rozătoare, cu urechile lungi, cu doi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte și cu coada scurtă Si: (reg) șoldan, văitui (lepus). 2 (Îc) ~-de-mosc Iepure domestic, cu carne comestibilă (Lepus cuniculus). 3 (Îc) ~-berbec-francez Iepure cu urechi lungi de aproximativ 45 cm, în greutate de 6-8 kg și de culoare cenușie. 4 (Îc) ~-uriaș-belgian Iepure în greutate de 5-8 kg, cu corpul lung de 60-70 cm. 5 (Reg; îs) ~ de două hotare Locuitori în zona de frontieră, care își schimbă domiciliul dintr-o țară în alta, pentru a scăpa de serviciul militar. 6 (Pop; îe) A ajuns griva ~le S-a apropiat timpul să răspundă pentru faptele sale. 7 (Pop; îe) A prinde ~le cu mâna A face o încercare zadarnică. 8 (Pop; îe) Nu știi de unde sare ~le O împrejurare favorabilă poate oricând să apară. 9 (Pop; Îlav) Câți ~ri în biserică Deloc. 10 (Pop, îs) Brânză de ~ Ceva inexistent. 11 (Fig; fam; înv) Elev care fuge de la școală. 12 (Fig; fam; înv) Student care e lăsat să mănânce la cantină fără să plătească. 13 (Îcs) De-a ~le Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 14 (Bot) Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 15 (Mun, Trs) Fâșie de carne de lângă coloana vertebrală a porcului. 16 (Reg) Carne de pe pântecele porcului, care face legătura cu capetele coastelor. 17 (Pop) Parte a plugului. 18 (Pop) Supapă prin care intră aerul în foale, la fierărie. 19 (Îs) Buză de ~ Defect anatomic care se caracterizează prin despicarea buzei inferioare. 20 (Pop) Boală la vite care se manifestă prin ruperea uneia dintre buze. 21 (Reg) Mănunchi de spice nesecerate lăsate în lan.

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

IÉPURE, iepuri, s. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechile lungi, cu două rînduri de incisivi așezați spate în spate și cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, adaptate pentru sărit; trăiește prin păduri, pe cîmpii sau livezi și este vînat pentru carnea și blana lui (Lepus europaeus). Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri. SADOVEANU, O. VII 337. Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil. GÎRLEANU, L. 18. Într-o zi, [Făt-Frumos] se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Nu știi de unde sare iepurele (= nu știi de unde poate veni ceva – de obicei soluționarea unei probleme – pe neașteptate). Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul.Buză de iepure v. buză. Brînză de iepure v. brînză. Iepure de casă = iepure de diferite rase și varietăți, crescut de oameni pentru carne, pentru blană sau pentru părul lung și moale care se poate toarce. ◊ Expr. Cîți iepuri la biserică = nimeni, nici unul.

IÉPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

iepure m. 1. animal rozător, cu urechile lungi, foarte fricos și repede alergător (Lepus); iepure de casă, animal cu urechi și picioare mai scurte decât iepurele ordinar (Lepus cuniculus); 2. pl. iepurași. [Lat. LEPOREM].

ĭépure m. (lat. lĕpus, léporis, mrom. lĭépure, it. lepre, fr. lièvre, sp. liebre, pg. lebre). Un animal rozător erbivor cu urechile lungĭ, fricos și ĭute la fugă. Fig. Om fricos. A te linge ĭepuriĭ, a-țĭ fi foarte frig, a fi înghețat, așa în cît nicĭ ĭepuriĭ nu se maĭ tem de tine. – Vechĭ scris și epure. V. mosc 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iépure s. m., art. iépurele; pl. iépuri

iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat.

IEPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iépure (iépuri), s. m.1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne și blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris.Der. iepura, s. f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s. f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepurește, adv. (ca iepurii); iepurar, s. m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță, s. f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine țig. yepuro (Wlislocki 92).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

iépure, -i, s.m. – 1. Mamifer rozător de mici dimensiuni. 2. Stratul de carne de pe coastele porcului. 3. Poreclă (în Moisei, Valea Stejarului, Borșa). – Lat. lepus, -oris.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IEPURELE (Lepus), constelație din emisfera australă, situată la S de constelația Orion; cuprinde c. 8 stele mai luminoase.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

iepure, iepuri s. m. 1. (înv.) elev care absentează nemotivat. 2. (înv.) student care mănâncă la cantină fără să plătească.

a împușca doi iepuri dintr-un foc expr. a atinge două obiective, a realiza două lucruri dintr-o singură acțiune.

câți iepuri la biserică expr. deloc; nici unul / una.

Intrare: iepure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iepure
  • iepurele
plural
  • iepuri
  • iepurii
genitiv-dativ singular
  • iepure
  • iepurelui
plural
  • iepuri
  • iepurilor
vocativ singular
  • iepure
plural
  • iepurilor
iepură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

iepure iepură lepus

  • 1. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urecheat șoșoi (iepure) diminutive: iepuraș augmentative: iepuroi 3 exemple
    exemple
    • Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri. SADOVEANU, O. VII 337.
      surse: DLRLC
    • Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil. GÎRLEANU, L. 18.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi, [Făt-Frumos] se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie Cine fuge după doi iepuri nu prinde niciunul.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Buză (1.2.) de iepure.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.5. Iepure de casă = iepure de diferite rase și varietăți, crescut de oameni pentru carne, pentru blană sau pentru părul lung și moale care se poate toarce.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Câți iepuri la biserică = niciunul nimeni
      surse: DLRLC

etimologie: