12 definiții pentru ieftinire ieftenire eftinire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini.V. ieftini.

IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini.V. ieftini.

ieftinire sf [At: I. PANȚU, PR. 137 / V: ~ten~ / Pl: ~ri / E: ieftini] 1 Reducere a prețului. 2 Pierdere a valorii. 3 (Înv) Îndurare.

IEFTINÍRE, ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini; scăderea prețului. - Variantă: iefteníre s. f.

ĭeftinésc v. tr. Fac ĭeftin: a ĭeftini o marfă. Vechĭ. Miluĭesc. V. refl. Mă fac ĭeftin: vĭața s’a ĭeftinit. Mi se pare ĭeftin: m’am ĭeftinit la acest lucru, și acuma văd că m’am înșelat cumpărîndu-l. – În vest ĭeftenesc. Vechĭ eft-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ieftiníre s. f., g.-d. art. ieftinírii; pl. ieftiníri

ieftiníre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinírii; pl. ieftiníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEFTINÍRE s. micșorare, reducere, scădere. (~ prețurilor.)

IEFTINIRE s. micșorare, reducere, scădere. (~ prețurilor.)

Intrare: ieftinire
ieftinire substantiv feminin
  • silabație: ie- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieftinire
  • ieftinirea
plural
  • ieftiniri
  • ieftinirile
genitiv-dativ singular
  • ieftiniri
  • ieftinirii
plural
  • ieftiniri
  • ieftinirilor
vocativ singular
plural
ieftenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieftenire
  • ieftenirea
plural
  • iefteniri
  • ieftenirile
genitiv-dativ singular
  • iefteniri
  • ieftenirii
plural
  • iefteniri
  • ieftenirilor
vocativ singular
plural
eftinire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ieftinire ieftenire eftinire

etimologie:

  • vezi ieftini
    surse: DEX '98 DEX '09