IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – Idiot + suf. -enie.

idioțenie sf [At: DA ms / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: idiot + -enie] 1 Lipsă totală de inteligență. 2 (Pex) Atitudine, vorbă sau faptă prostească Si: idioție (2), neghiobie, nerozie, tâmpenie. 3 Idioție (1).

IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – idiot + suf. -enie.

IDIOȚENIE, idioțenii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de idiot, de om prost; neghiobie, nerozie. - Pronunțat: -di-o-.

IDIOȚENIE ~i f. 1) Caracter idiot; lipsă de inteligență; cretinism; tâmpenie; imbecilitate. 2) Faptă sau vorbă de om idiot; cretinism; neghiobie; stupiditate; imbecilitate. [G.-D. idioțeniei] / idiot + suf. ~enie

*idioțíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate, prostie (datorită unor defecte cerebrale în general ereditare). Faptă de idiot: ce’nseamnă idioția asta? – Fals -țénie.

idioțenie (lipsă de inteligență) (desp. -di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțenia (desp. -ni-a), g.-d. art. idioțeniei; (manifestări) pl. idioțenii, art. idioțeniile (desp. -ni-i-)

idioțenie (lipsă de inteligență) (-di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțenia (-ni-a), g.-d. art. idioțeniei; (manifestări) pl. idioțenii, art. idioțeniile (-ni-i-)

idioțenie s. f. (sil. -di-o-, -ni-e), art. idioțenia (sil. -ni-a), g.-d. art. idioțeniei; pl. idioțenii, art. idioțeniile (sil. -ni-i-)

IDIOȚENIE s. 1. v. idioție. 2. v. prostie.

IDIOȚENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioție, imbecilitate, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime. 2. dobitocie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)