11 definiții pentru iconolatru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iconolatru, ~ră smf [At: DA / Pl: ~ri, ~re / E: fr iconolâtre] (Liv) 1 Persoană care se închină la icoane. 2 Persoană care manifestă adorație pentru icoane. 3 (Din punctul de vedere al iconoclaștilor) Catolic.

ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre.

ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre.

ICONOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care se închină la icoane. [< fr. iconolâtre, cf. gr. eikon – imagine, latreuein – a adora].

ICONOLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care se închină la icoane. (< fr. iconolâtre)

ICONOLÁTRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care adoră icoanele. /<fr. iconolâtre

*iconolátru1, -ă s. și adj. (vgr. eikon, imagine, icoană și latréŭo, ador; ngr. ikonolátris). Care se închină icoanelor.[1]

  1. 1. În original, greșit: inconolatru, -ă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii

iconolátru s. m. (sil. -tru), art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii

iconolátră (livr.) (-la-tră) s. f., g.-d. art. iconolátrei; pl. iconolátre

iconolátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. iconolátrei; pl. iconolátre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.

Intrare: iconolatru
iconolatru substantiv masculin
  • silabație: -tră
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iconolatru
  • iconolatrul
  • iconolatru‑
plural
  • iconolatri
  • iconolatrii
genitiv-dativ singular
  • iconolatru
  • iconolatrului
plural
  • iconolatri
  • iconolatrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)