opțiuni
  • info

7 definiții pentru hârbuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRBUIT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

HÂRBUIT, -Ă, hârbuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Prefăcut în hârburi; stricat, uzat, hodorogit. – V. hârbui.

hârbuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hârbui] 1 Hârbuire (1). 2 Degradare. 3 Învechire. 4 Ruinare. 5-7 Hârbuire (5-7).

hârbuit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: hârbui] 1 Prefăcut în hârburi (2). 2 (Șfg) Stricat2. 3 (Reg) Învechit2. 4 (Șfg) Hodorogit2. 5 (D. oameni) Șubrezit2.

HÎRBUIT, -Ă, hîrbuiți, -te, adj. Prefăcut în hîrburi; stricat, uzat, hodorogit, dărăpănat. Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. Avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare și hîrbuită. HOGAȘ, H. 64. Scoase din fundul unei lăzi hîrbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. [Clavirul] e cam vechi, cam hîrbuit. ALECSANDRI, T. 780. ◊ Fig. În lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hîrbuite. REBREANU, R. II 206. Căzu nenorocitul! Atît mai trebuia hîrbuitei lui vieți. VLAHUȚĂ, O. A. I 130.

HÎRBUIT adj. (Mold.) Ciobit, spart. Scoice tăioase, hîrbuite. DOSOFTEI, VS. Etimologie: hîrlnii. Vezi și hîrb.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRBUIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

hîrbuit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.

Intrare: hârbuit
hârbuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbuit
  • hârbuitul
  • hârbuitu‑
  • hârbuită
  • hârbuita
plural
  • hârbuiți
  • hârbuiții
  • hârbuite
  • hârbuitele
genitiv-dativ singular
  • hârbuit
  • hârbuitului
  • hârbuite
  • hârbuitei
plural
  • hârbuiți
  • hârbuiților
  • hârbuite
  • hârbuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârbuit, hârbuităadjectiv

    • format_quote Veranda nepodită și plină de gropi, școala hîrbuită, curtea și totul îți făcea o impresie amară de neîngrijire și părăginire. DAN, U. 134. DLRLC
    • format_quote Avea Stoica o trăsură veche, jerpelită, mare și hîrbuită. HOGAȘ, H. 64. DLRLC
    • format_quote Scoase din fundul unei lăzi hîrbuite și vechi o cute, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. DLRLC
    • format_quote [Clavirul] e cam vechi, cam hîrbuit. ALECSANDRI, T. 780. DLRLC
    • format_quote figurat În lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hîrbuite. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote figurat Căzu nenorocitul! Atît mai trebuia hîrbuitei lui vieți. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. DLRLC
etimologie:
  • vezi hârbui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.