14 definiții pentru huideo uideo


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUIDEÓ interj. (Pop.) Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ◊ Expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [Pr. și: húideo. Acc. și: húideoVar.: uideó interj.] – Cf. bg., sb. ujdo.

huideo i [At: ISPIRESCU, L. 79 / V: (strigăte porcilor) hăidea, hudeoa, ~ea, ~oa, ~du, u~ / E: srb ujdo] 1 Strigăt cu care se alungă porcii. 2 (Pex) Strigăt de ocară la adresa cuiva Si: huo. 3 (Îe) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu ~ A huidui (pe cineva).

HUIDEÓ interj. Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ◊ Expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [Var.: uideó interj.] – Cf. bg., scr. ujdo.

HUIDEÓ interj. Strigăt cu care se alungă porcii sau alte animale; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu huideo sau a da (cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). Cui are să-i fie milă? Te-or lua cu huideo! CONTEMPORANUL, VI 3. Cum văzu dar pe hatmanul, negru ca un bivol și cu coarnele-n cap, începu a-i da cu huideo. FILIMON, la TDRG. – Pronunțat: hui-deo. – Accentuat și: húideo. – Variantă: uideó (ISPIRESCU, L. 79).

HUIDEÓ interj. (se folosește pentru a alunga porcii sau ca expresie de ocară pentru cineva). /cf. bulg., sb. ujdo

huideo! int. strigăt de goană către porci și alte dobitoace (iar ironic către om). [Onomatopee].

huĭdeó (eo dift.), interj. de batjocură și alungare (var. din haĭde). V. hîĭdea, hŭo, tĭo.

UIDEÓ interj. v. huideo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huideó/húideo (pop.) (hui-deo) interj.

huideó interj. (sil. hui-deo)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huideó interj. – Se folosește pentru a alunga porcii; de asemenea, pentru a reda condamnarea violentă a unui act reprobabil. – Var. huidea, hîido, huido. Coincide cu bg., sb. ujdo, ar putea fi de origine orientală. – Der. huidui, vb. (a alunga porcii; a fluiera în semn de batjocură violentă; a condamna); huiduială, s. f. (acțiunea de a huidui); huiduitură, s. f. (huiduială); huidumă, s. f. (porc, canalie, ticălos), cuvînt care a fost glosat și explicat în diverse moduri (de la huium, var. a lui duium, după DAR; de la hadîm, după DAR; de la hadîm, după Scriban); haidumă, s. f. (Arg., țăran).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu huideo expr. a huidui, a alunga (pe cineva) cu huiduieli.

a lua cu huideo expr. a înjura, a sudui

Intrare: huideo
huideo interjecție
  • silabație: hui-deo
  • pronunție: huideo, huideo
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • huideo
uideo interjecție
interjecție (I10)
  • uideo

huideo uideo

  • 1. popular Strigăt cu care se alungă porcii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.1. prin extensiune Strigăt de ocară la adresa cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: huo
    • 1.2. expresie (și) substantivat A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: huidui 2 exemple
      exemple
      • Cui are să-i fie milă? Te-or lua cu huideo! CONTEMPORANUL, VI 3.
        surse: DLRLC
      • Cum văzu dar pe hatmanul, negru ca un bivol și cu coarnele-n cap, începu a-i da cu huideo. FILIMON, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: