HUIDEO interj. Strigăt cu care se alungă porcii sau alte animale; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu huideo sau a da (cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). Cui are să-i fie milă? Te-or lua cu huideo! CONTEMPORANUL, V_I 3. Cum văzu dar pe hatmanul, negru ca un bivol și cu coarnele-n cap, începu a-i da cu huideo. FILIMON, la TDRG. – Pronunțat: hui-deo. – Accentuat și: huideo. – Variantă: uideo (ISPIRESCU, L. 79).