opțiuni
  • info
8 definiții pentru hrentuit

Explicative DEX

HRENTUIT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.

HRENTUIT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – V. hrentui.

hrentuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hrentui] (Reg) 1 Stricare. 2 Învechire. 3 Hodorogire. 4 Împrăștiere. 5 (Fig) Hrentuire (5).

hrentuit2, ~ă a [At: DRĂGHICI, R. 304/11 / V: hrențu~ / E: hrentui] (Mol) 1 (D. obiecte) Stricat2. 2 (D. obiecte) Învechit2. 3 (D. vehicule) Hodorogit2. 4 Împrăștiat2. 5 (Fig; d. oameni) Obosit peste măsură Si: extenuat.

HRENTUIT, -Ă, hrentuiți, -te, adj. (Mold.) Stricat, dărăpănat, hodorogit. Porțile ce străjuiau intrarea din cîmp în ograda Floricicăi se închiseră, scrîșnind în urma mea cu neunse și hrentuite încheieturi de fier ruginit. HOGAȘ, M. N. 52.

hrențuit, ~ă a vz hrentuit

Ortografice DOOM

hrentuit adj. m., pl. hrentuiți; f. sg. hrentuită, pl. hrentuite

Sinonime

HRENTUIT adj. v. degradat, deteriorat, învechit, stricat, uzat.

hrentuit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. ÎNVECHIT. STRICAT. UZAT.

Intrare: hrentuit
hrentuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrentuit
  • hrentuitul
  • hrentuitu‑
  • hrentuită
  • hrentuita
plural
  • hrentuiți
  • hrentuiții
  • hrentuite
  • hrentuitele
genitiv-dativ singular
  • hrentuit
  • hrentuitului
  • hrentuite
  • hrentuitei
plural
  • hrentuiți
  • hrentuiților
  • hrentuite
  • hrentuitelor
vocativ singular — —
plural — —
hrențuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrentuit, hrentuităadjectiv

etimologie:
  • vezi hrentui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.