14 definiții pentru ho


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ho! [At: ANON. CAR. / E: fo] 1 Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii Cf aho. 2 Strigăt cu care se cere să se oprească unor persoane. 3 (Fam; la adresa unui vorbitor) Destul! 4 Strigăt cu care se alungă vitele când dau năvală în holde. 5 (Are) Exclamație aprobatoare întărită. 6 (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers.

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee.

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee.

HO interj. (Adesea repetat) 1. Strigăt cu care se opresc în loc vitele, mai ales caii. Strîngea hățurile, repetînd lin și totuși poruncitor: Hohoho!... Hohoho!... REBREANU, R. I 216. ♦ (Familiar, exclamație prin care căutăm să oprim pe cineva, mai ales pe un vorbitor) Destul, stai, oprește-te, ajunge. Ho! – auzi undeva o poruncă... – Care «ho», zbieră, lipindu-și aproape fața de fața podarului. V. ROM. aprilie 1954, 127. Rizea îi strigă băiatului: – Ho, mă! Cellalt strigă la boi și carul stătu în marginea drumului. DUMITRIU, N. 87. Ci ca ho, voinice, prea o iei repede! DELAVRANCEA, S. 199. ◊ Expr. Ho, țară! = stai liniștit! lasă-mă în pace! potolește-te! Ho, țară!... că te-or vide oaminii și m-or face de vorbă-n sat. ALECSANDRI, T. I 264. 2. (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. Și-i mîna boii-ncet, să nu să obosească, numai din cînd în cînd... striga la ei: ho bourean, cea surilă! RETEGANUL, P. IV 26. Un flăcău cam negrișor, Care-mi lucra la ogor Mînînd boii: ho, Bodor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. 3. (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element; exclamație prin care garantăm sau întărim spusele noastre) Berechet, din plin. Lăutari sînt? – Ho, ho! Cîți poftești. CREANGĂ, P. 309.

HO interj. 1) (se folosește, de obicei prelungit, pentru a opri vitele) 2) fig. fam. (se folosește pentru a opri pe cineva) Destul; ajunge. /Onomat.

ho! int. strigăt de oprire (către vite și oameni): ho, Bodor! ho, țară!

ho, interj. de oprire, maĭ rar de chemare: Ho! Ho! Ĭa stațĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HO interj. oprește!, stai!

HO interj. v. ajunge, atât, basta, destul, gata, isprăvește, încetează, punct, sfârșește, stai, stop, termină.

ho interj. v. AJUNGE. ATÎT. BASTA. DESTUL. GATA. ISPRĂVEȘTE. ÎNCETEAZĂ. PUNCT. SFÎRȘEȘTE. STAI. STOP. TERMINĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ho, interj. – 1. Comandă pentru a sta pe loc (se adresează animalelor, în special cailor). 2. Destul! Stai! Oprește-te!: „Ho, ho, ho, nu mă-mpușca, / Că nu-s fiara fiarelor” (colinda cerbului). – Onomatopee (DEX).

ho, interj. – 1. Comandă pentru a sta pe loc (se adresează animalelor, în special cailor). 2. Destul! Stai! Oprește-te!: „Ho, ho, ho, nu mă-mpușca, / Că nu-s fiara fiarelor” (colinda cerbului). – Cf. germ. halt!, holt! (Țurcanu 2005).

Intrare: ho
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ho

ho

  • 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Strîngea hățurile, repetînd lin și totuși poruncitor: Hohoho!... Hohoho!... REBREANU, R. I 216.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar (De obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ho! – auzi undeva o poruncă... – Care «ho», zbieră, lipindu-și aproape fața de fața podarului. V. ROM. aprilie 1954, 127.
        surse: DLRLC
      • Rizea îi strigă băiatului: – Ho, mă! Cellalt strigă la boi și carul stătu în marginea drumului. DUMITRIU, N. 87.
        surse: DLRLC
      • Ci ca ho, voinice, prea o iei repede! DELAVRANCEA, S. 199.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie Ho, țară! = stai liniștit! lasă-mă în pace! potolește-te!
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ho, țară!... că te-or vide oaminii și m-or face de vorbă-n sat. ALECSANDRI, T. I 264.
          surse: DLRLC
    • 1.2. rar Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și-i mîna boii-ncet, să nu să obosească, numai din cînd în cînd... striga la ei: ho bourean, cea surilă! RETEGANUL, P. IV 26.
        surse: DLRLC
      • Un flăcău cam negrișor, Care-mi lucra la ogor Mînînd boii: ho, Bodor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32.
        surse: DLRLC
  • 2. repetat (Cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva; din plin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: berechet (belșug) un exemplu
    exemple
    • Lăutari sînt? – Ho, ho! Cîți poftești. CREANGĂ, P. 309.
      surse: DLRLC

etimologie: