10 definiții pentru histiocit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HISTIOCIT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.
histiocit sn [At: D. MED. / P: ~ti-o~/ Pl: ~e / E: fr histiocyte] (Blg) Celulă stelară din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HISTIOCIT,[1] histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte. corectat(ă)
- Am corectat cuvântul (în DEX apare HISTOCIT), în concordanță cu etimologia, ordonarea alfabetică (între HISTIDINĂ și HISTOAUTORADIOGRAFIE) și pronunția indicată. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HISTIOCIT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HISTIOCIT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr. histiocyte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
histiocit (desp. -ti-o-) s. n., pl. histiocite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
histiocit (-ti-o-) s. n., pl. histiocite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
histiocit s. n. (sil. -ti-o-), pl. histiocite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
histiocit s. m., pl. histiociți
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HISTIO- „țesut organic, tisular”. ◊ gr. histion „pînză, țesut, velă” > fr. histio-, germ. id., engl. id. > rom. histio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă reticulohistiocitară foarte tînără; ~cit (v. -cit), s. n., celulă macrofagă, mobilă și stelată, aparținînd țesutului conjunctiv.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: his-ti-o-cit
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DMLR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
histiocit, histiocitesubstantiv neutru
- 1. Celulă stelată macrofagă din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- histiocyte DEX '09 DEX '98 DN