9 definiții pentru histiocit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HISTIOCÍT, histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte.

histiocit sn [At: D. MED. / P: ~ti-o~/ Pl: ~e / E: fr histiocyte] (Blg) Celulă stelară din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.

HISTIOCÍT,[1] histiocite, s. n. Celulă stelată din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. histiocyte. corectată

  1. Am corectat cuvântul (în DEX apare HISTOCÍT), în concordanță cu etimologia, ordonarea alfabetică (între HISTIDINĂ și HISTOAUTORADIOGRAFIE) și pronunția indicată. — gall

HISTIOCÍT s.n. (Biol.) Celulă macrofagă a țesutului conjunctiv. [Pron. -ti-o-. / < fr. histiocyte, cf. gr. histos – țesut, kytos – celulă].

HISTIOCÍT s. n. celulă macrofagă a țesutului conjunctiv, din histioblast. (< fr. histiocyte)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

histiocít (-ti-o-) s. n., pl. histiocíte

histiocít s. n. (sil. -ti-o-), pl. histiocíte

histiocít s. m., pl. histiociți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HISTIO- „țesut organic, tisular”. ◊ gr. histion „pînză, țesut, velă” > fr. histio-, germ. id., engl. id. > rom. histio-.~blast (v. -blast), s. n., celulă reticulohistiocitară foarte tînără; ~cit (v. -cit), s. n., celulă macrofagă, mobilă și stelată, aparținînd țesutului conjunctiv.

Intrare: histiocit
histiocit1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: his-ti-o-cit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • histiocit
  • histiocitul
  • histiocitu‑
plural
  • histiocite
  • histiocitele
genitiv-dativ singular
  • histiocit
  • histiocitului
plural
  • histiocite
  • histiocitelor
vocativ singular
plural
histiocit2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • histiocit
  • histiocitul
  • histiocitu‑
plural
  • histiociți
  • histiociții
genitiv-dativ singular
  • histiocit
  • histiocitului
plural
  • histiociți
  • histiociților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

histiocit

  • 1. Celulă stelată macrofagă din țesutul conjunctiv, având un rol determinant în cicatrizarea rănilor și în apărarea organismului față de infecții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: