HIPSOMETRIE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea și analiza altitudinilor reliefului continental și oceanic. – Din fr. hypsométrie.

hipsometrie sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr hypsométrie] 1 Altimetrie. 2 Totalitate a elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului Si: orometrie.

HIPSOMETRIE s. f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din fr. hypsométrie.

HIPSOMETRIE s.f. 1. Altimetrie. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. [Gen. -iei. / < fr. hypsométrie].

HIPSOMETRIE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr. hypsométrie)

HIPSOMETRIE f. Ramură a topografiei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor punctelor de pe suprafața terestră; altimetrie. /<fr. hypsométrie

hipsometrie f. Geogr. măsurarea altitudinilor.

hipsometrie (desp. -me-tri-) s. f., art. hipsometria, g.-d. hipsometrii, art. hipsometriei

hipsometrie (-me-tri-) s. f., art. hipsometria, g.-d. hipsometrii, art. hipsometriei

hipsometrie s. f. (sil. -tri-), art. hipsometria, g.-d. hipsometrii, art. hipsometriei

HIPSO- (IPSO-) „înălțime, altitudine”. ◊ gr. hypsos „loc înalt, înălțime” > fr. hypso-, germ. id., engl. id. > rom. hipso- și ipso-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă hipsocefalie; sin. hipsicefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. hipsicefalie; ~crom (ipsocrom) (v. -crom), adj., care prezintă hipsocromie; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în moleculele corpului colorat; ~filă (v. -filă₂), s. f., frunză metamorfozată din regiunea terminală a florii sau a inflorescenței, fiind adaptată la funcțiile de reproducere; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de locuri înalte; ~graf (v. -graf), s. n., hipsometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; ~gramă (ipsogramă) (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă variația nivelelor de tensiune, intensitate și de putere de-a lungul unui sistem de transmisie electrică; ~metrie (ipsometrie) (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. 2. Instrument ecologic utilizat în măsurarea cantității de precipitații căzute într-o regiune geografică; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosire terapeutică a climatului de altitudine.