11 definiții pentru hierofant
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIEROFANT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1] corectat(ă)
- În DEX ’09 și DEX’ 98, incorect: Din fr. hierophante. — cata
hierofant sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: hi-e~ / Pl: ~nți / E: fr hierophante] Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIEROFANT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1] corectat(ă)
- În original hierophante. — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIEROFANT s.m. (Ant.) Preot care iniția în mistere, mare pontif; gerofant. [< fr. hiérophante, lat., gr. hierophantes].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIEROFANT s. m. 1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I). 2. (fig.) preot, pontif. (< fr. hiérophante)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hierofant m. preot care prezida la ceremoniile religioase și instruia pe cei inițiați.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ie- și ĭerofánt m. (vgr. ῾ierophántes, d. ῾ierós, sacru, și phaino, arăt). Marele preut care explica misterele la Eleuzina (Grecia). La Roma, marele pontifice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hierofant (desp. hi-e-) s. m., pl. hierofanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hierofant (hi-e-) s. m., pl. hierofanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hierofant s. m. (sil. hi-e-), pl. hierofanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: hi-e-
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hierofant, hierofanțisubstantiv masculin
- 1. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. DEX '09 MDA2 DEX '96 DN MDN '00 DETSsinonime: gerofant
etimologie:
- hiérophante DEX '09 MDA2 DEX '96 DN MDN '00