13 definiții pentru henț hends


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HENȚ, hențuri, s. n. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna de către un jucător de câmp în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare. – Din engl. hands.

HENȚ, hențuri, s. n. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna de către un jucător de câmp în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare. – Din engl. hands.

henț sn [At: DL / Pl: ~uri / E: eg hands] (La fotbal) Atingere cu mâna a mingii, neregulamentară, de către un jucător de câmp, în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare.

HENȚ s.n. Atingere cu mâna a mingii la fotbal. [< engl. hands].

HENȚ s. m. (fotbal) atingerea neregulamentară a balonului cu mâna. (< engl. hands)

HENȚ ~uri n. (la fotbal) Încălcare a regulilor de joc, constând în atingerea sau oprirea mingii cu mâna, atrăgând după sine o penalizare. /<engl. hands

HENDS s. n. Atingere nereglementară a mingii cu mîna la fotbal, atrăgînd după sine o penalizare.

HENDS s. n. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna, atrăgând după sine o penalizare. – Engl. hands.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

henț, hențuri, s.n. – (reg.) Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța): „Hai să tăiem un noatin, iar hențurile le-om țâpa la câinele ăsta nou” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). – Et. nec.

henț, -uri, s.n. – Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța). – Et. nec.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna!

Intrare: henț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • he
  • hențul
  • hențu‑
plural
  • hențuri
  • hențurile
genitiv-dativ singular
  • he
  • hențului
plural
  • hențuri
  • hențurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hends
  • hendsul
  • hendsu‑
plural
  • hendsuri
  • hendsurile
genitiv-dativ singular
  • hends
  • hendsului
plural
  • hendsuri
  • hendsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

henț hends

  • 1. (La fotbal) Atingere nereglementară a mingii cu mâna de către un jucător de câmp în suprafața de joc, atrăgând după sine o penalizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: