Definiția cu ID-ul 950792:
Arhaisme și regionalisme
henț, hențuri, s.n. – (reg.) Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău și în Săpânța): „Hai să tăiem un noatin, iar hențurile le-om țâpa la câinele ăsta nou” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). – Et. nec.
Exemple de pronunție a termenului „henț” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4