9 definiții pentru helofită (s.f.)
Explicative DEX
HELOFITĂ, helofite, s. f., adj. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte.[1]
- Nu se precizează dacă adjectivul poate avea și forme de masculin. — cata
helofită sf, a [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr hélophyte] 1-2 (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, formă intermediară între plantele de apă și cele terestre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HELOFITĂ, helofite, s. f., adj. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. – Din fr. hélophyte.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HELOFITĂ adj., s.f. (Plantă) care trăiește cu partea inferioară în apă sau în nămol. [< fr. hélophyte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HELOFITĂ adj., s. f. (plantă) care crește în bălți și mlaștini cu apă dulce. (< fr. hélophyte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
helofită2 s. f., g.-d. art. helofitei; pl. helofite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!helofită adj. f., s. f., pl. helofite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
helofită s. f., pl. helofite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
HELO-1 „baltă, mlaștină, nămol”. ◊ gr. helos „mlaștină, baltă” > fr. hélo-, engl. id. > rom. helo-. □ ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care se scurge într-o mlaștină; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinități pentru regiunile mlăștinoase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) al căror rizom se află în nămol sau în mlaștină; ~hidrofite (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante superioare adaptate la locurile mlăștinoase cu adîncime mică; ~hilofil (v. hilo-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
helofită, helofitesubstantiv feminin helofită, helofiteadjectiv feminin
- 1. (Plantă de mlaștină) cu rizomul în apă sau în nămol, intermediară între plantele terestre și cele de apă. DEX '09 MDA2 DEX '96 DN MDN '00 NODEX DETS
etimologie:
- hélophyte DEX '09 MDA2 DEX '96 DN MDN '00 NODEX