12 definiții pentru havalea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAVALEÁ, havalele, s. f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestație în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale.

HAVALEÁ, havalele, s. f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestație în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale.

havalea sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 273/33 / V: av~ / Pl: ~ele / E: tc havale] (Tcî) 1 Ordin al Porții, prin care se cerea ț. r. contribuția în bani sau în natură și în contul haraciului. 2-3 Prestație (în bani sau) în natură, cerută de Poartă, făcută în contul haraciului 4 (Îe) A face ~ (la cineva) A da în grija cuiva. 5 (Mpl) Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. 6 (Mpl) Nevoi zilnice. 7 (Lpl; îf avalele) Afaceri (1-3). 8 (Îe) A plăti avalele A plăti contribuțiile. 9 Pisc de munte.

HAVALEÁ, havalele, s. f. (Mold., mai ales la pl.) Îndatorire constînd din zile de clacă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii și a boierescului. Cine v-au scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele? La TDRG. Rugați-vă cu toată inima sfîntului Hărașc Nicolai de la Humulești, doar v-a ajuta să vă vedeți popi o dată; ș-apoi atunci... ați scăpat și voi deasupra nevoiei: bir n-aveți a da și havalele nu faceți. CREANGĂ, A. 108.

HAVALEÁ ~éle f. înv. (în perioada medievală) Muncă pe care țăranii erau obligați să o presteze în folosul domniei sau al moșierilor. /<turc. havale

havaleà f. corvoadă, sarcină (sinonim cu angara): bir n’aveți a da și havalele nu faceți CR. [Turc. HAVALÈ, însărcinare].

havaleá f., pl. ele (turc. [d. ar.] havalé, înălțime dominantă, comisiune, mandat). Vechĭ. Înălțime, pisc: havaleaŭa munteluĭ. Ordin trimes de sultan țărilor româneștĭ ca să dea banĭ saŭ proviziunĭ în socoteala haracĭuluĭ. Baniĭ saŭ proviziunile date după acest ordin. Maĭ pe urmă, clacă, zile de meremet muncite de țăran boĭeruluĭ. Azĭ. Iron. Angara, belea, neplăcere zilnică. V. beĭlic și jold.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

havalea (înv.) s. f., art. havaleaua, g.-d. art. havalelei

havalea (înv.) s. f., art. havaleaua, g.-d. art. havalelei; pl. havalele, art. havalelele

havaleá s. f., art. havaleáua, g.-d. art. havalélei; pl. havaléle

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

havaleá (havaléle), s. f.1. Act, țidulă a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contribuție, dare. Tc. havale „ordin de plată” (Șeineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „funcție”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbaș la finanțele turcești), sec. XVIII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

havaleá, havaléle, s.f. (înv.) 1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în bani sau în natură făcută în contul haraciului. 2. ordin, mandat al Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în bani și în natură). 3. contribuție în bani și natură cerută de Poartă, în contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.

Intrare: havalea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • havalea
  • havaleaua
plural
  • havalele
  • havalelele
genitiv-dativ singular
  • havalele
  • havalelei
plural
  • havalele
  • havalelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avalea
  • avaleaua
plural
  • avalele
  • avalelele
genitiv-dativ singular
  • avalele
  • avalelei
plural
  • avalele
  • avalelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

havalea, havalelesubstantiv feminin

  • 1. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cine v-au scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele? La TDRG. DLRLC
    • format_quote Rugați-vă cu toată inima sfîntului Hărașc Nicolai de la Humulești, doar v-a ajuta să vă vedeți popi o dată; ș-apoi atunci... ați scăpat și voi deasupra nevoiei: bir n-aveți a da și havalele nu faceți. CREANGĂ, A. 108. DLRLC
    • 1.1. Prestație în bani sau în natură făcută în contul haraciului. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.