22 de definiții pentru hasmațuchi asmațuchi asmățui hașmaciucă hațmațuchi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hasmațuchi smi [At: (a. 1773) GCR II, 98 / V: amazu~, asmațiu, asmațuc, as~, asmațuic, asmăciuc, asmățui, ațima~, ațmaciuc, hagim~, harmagiuc, harm~, hașmaciu sf, hașm~, hațm~, hazm~ / E: ns cf tc asma ğyk] (Bot) 1 (Șîc asmațui-măgăresc) Planta erbacee Anthriscus cerefolium, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită cu peri moi în regiunea nodurilor, cu flori albe și fructe lungi, care crește în tufișuri, la marginea pădurilor și a viilor, cultivată uneori ca plantă culinară Si: (reg) turbure, turburea. 2 (Reg; îf hașmaciucă) Planta erbacee Anthrisque silvestris, cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele. 3 (Reg; îaf) Planta Chaerophyllum silvestre. 4 (Îe) A mânca ~ A se păcăli. 5 (Reg; îc ~ul-măgarului sau ~-măgăresc) Planta Torilis anthriscus. 6 (Reg; îc ~-sălbatic) Planta Anthriscus trichosperma. 7 Bolgari (Ranunculus seleratus). 8 Hajme (Allium ascalonicum).

HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațúchi, asmățúi s. m., hașmaciúcă s. f.] – Et. nec.

HASMAȚÚCHI s. m. 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmațúchi, asmățúi s. m., hașmaciúcă s. f.] – Et. nec.

HASMAȚÚCHI s. m. Plantă erbacee, mirositoare, cu flori albe, din familia umbeliferelor; crește prin tufișuri, pe marginea pădurilor și a viilor, uneori fiind cultivată ca plantă culinară (Anthriscus Cerefolium). – Variante: asmațúchi, asmățúi (NEGRUZZI, la TDRG), hațmațuchi s. m.

HASMAȚÚCHI m. Plantă erbacee plăcut mirositoare cu frunze compuse și flori albe, folosită ca plantă culinară. [Sil. has-ma-țuchi] /<turc. asmaik

hasmațúchĭ și -țúĭ, V. hașmacĭucă.

asmațúchi sm vz hasmațuchi

asmățui sm vz hasmațuchi

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi.

ASMĂȚÚI s. m. v. hasmațuchi.

HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi.

HAȘMACIÚCĂ s. f. v. hasmațuchi.

ASMAȚÚCHI s. m. V. hasmațuchi.

ASMĂȚÚI s. m. V. hasmațuchi.

ASMAȚÚCHI s. m. v. hasmatuchi.

ASMĂȚUÍ s. m. v. hasmațuchi.

HAȚMAȚÚCHI s. m. v. hasmațuchi.

asmațuiu m. plantă de grădină întrebuințată ca dres în bucate. [Și asmaciuc = turc. ASMAČYK, lit. viță mică; variantele asmațuiu și hasmațuchiu indică un intermediar neo-grec].

asmățúĭ, V. hașmacĭucă.

hașmacĭúcă (Trans.) f., pl. ĭ, și hasmațúchĭ (Mold. nord) m. (d. ung. hagymacsicsó, bulb de usturoĭ, saŭ d. turc. asmačyk, dim. d. asma, butuc de vița, că se zice și asmățui. V. hașmă). O plantă umbeliferă din ale căreĭ frunze se face salată (anthriscus cerefolium, cu varietatea anthriscus silvestris saŭ chaerophyllum silvestre).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hasmațúchi (-țuchi) s. m.

hasmațúchi s. m. (sil. -țuchi)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asmațúchi s. m. – Plantă culinară (Anthriscus cerefolium). – Numeroase var.: (h)azmațuc(hi), (h)ațmațuc(hi), (h)armațuc(hi), etc. Tc. asmaçik (Șeineanu, II, 27; Lokotsch 125).

Intrare: hasmațuchi
  • silabație: has-ma-țuchi
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hasmațuchi
  • hasmațuchiul
  • hasmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hasmațuchi
  • hasmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmațuchi
  • asmațuchiul
  • asmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asmațuchi
  • asmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asmățui
  • asmățuiul
  • asmățuiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • asmățui
  • asmățuiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașmaciu
  • hașmaciuca
plural
genitiv-dativ singular
  • hașmaciuci
  • hașmaciucii
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hațmațuchi
  • hațmațuchiul
  • hațmațuchiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hațmațuchi
  • hațmațuchiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hasmațuchi asmațuchi asmățui hașmaciucă hațmațuchi

  • 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare, cu flori albe, cultivată ca plantă culinară (Anthriscus cerefolium).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. regional Plantă erbacee cu flori albe, rar gălbui, dispuse în mici umbele (Anthriscus silvestris).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: